Document de ședință

 

A7-0408/2011

25.11.2011

***I

RAPORT

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

( COM(2010)0392 – C7‑0189/2010 – 2010/0215(COD) )

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Birgit Sippel

PR_COD_1amCom

 

 

Legenda simbolurilor utilizate

  *  Procedura de consultare

  ***  Procedura de aprobare

  ***I  Procedura legislativă ordinară (prima lectură)

  ***II  Procedura legislativă ordinară (a doua lectură)

  ***III  Procedura legislativă ordinară (a treia lectură)

(Procedura indicată se bazează pe temeiul juridic propus în proiectul de act.)

 

 

 

 

Amendamente la un proiect de act

În amendamentele Parlamentului, modificările aduse proiectului de act sunt evidențiate prin caractere cursive aldine. Evidențierea cu caractere cursive simple este o indicație pentru serviciile tehnice, referitoare la elemente ale proiectului de act propuse pentru a fi corectate în vederea elaborării textului final (de exemplu elemente evident greșite sau omise într-o anumită versiune lingvistică). Propunerile de corectură sunt supuse acordului serviciilor tehnice în cauză.

 

Antetul amendamentelor referitoare la un act existent pe care proiectul de act urmărește să îl modifice cuprinde două rânduri suplimentare prin care se indică actul existent și, respectiv, dispoziția vizată a acestuia. Fragmentele preluate ca atare dintr-o dispoziție a unui act existent pe care Parlamentul dorește să o modifice, dar pe care proiectul de act nu a modificat-o, sunt evidențiate cu caractere aldine. Eventualele eliminări ale unor astfel de fragmente sunt semnalate prin simbolul [...].

 

 

 

CUPRINS

Pagina

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN  5

EXPUNERE DE MOTIVE  22

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice  27

PROCEDURà 49

 

 

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

( COM(2010)0392 – C7‑0189/2010 – 2010/0215(COD) )

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului ( COM(2010)0392 ),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0189/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile Parlamentului Greciei, a Congresului Deputaților din Spania, a Senatului Italiei și a Parlamentului Portugaliei la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2010[1],

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din ... de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice ( A7-0408/2011 ),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul 1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN[2]*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

DIRECTIVA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[3],

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară[4],

întrucât:

▌

(3)  Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție. În conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, în special punctul 33, principiul recunoașterii reciproce ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare în cauze civile și penale în cadrul Uniunii, întrucât consolidarea recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare și apropierea necesară a legislației ar facilita cooperarea între autorități, precum și protecția judiciară a drepturilor individuale.

(4)  În conformitate cu concluziile de la Tampere, Consiliul a adoptat, la 29 noiembrie 2000, un program de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie penală[5]. În introducerea la programul de măsuri se menționează că principiul recunoașterii reciproce „are drept obiectiv consolidarea cooperării dintre statele membre”, precum și „creșterea protecției drepturilor individuale”.

(5)  Punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor materie penală implică faptul că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre. Gradul de recunoaștere reciprocă depinde, în mare măsură, de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecție a drepturilor persoanelor suspectate sau învinuite și standarde comune minime, necesare pentru a se facilita aplicarea principiului recunoașterii reciproce.

(6)  Recunoașterea reciprocă poate funcționa în mod eficient doar într-un climat de încredere, în cadrul căruia nu doar autoritățile judiciare, ci toți participanții la procedurile penale consideră hotărârile autorităților judiciare din alte state membre ca fiind echivalente celor emise de propriile autorități, ceea ce presupune încredere nu numai în justețea normelor statului partener, ci și în faptul că aceste norme se aplică în mod corect.

(6a)  Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) consacră dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 din Cartă garantează respectarea dreptului la apărare.

(6b)  Articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 5 din CEDO consacră dreptul la libertate și securitate, fără ca limitarea acestora să poată depăși limitările permise de CEDO în prevederile de la articolul 5 și deduse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(7)  Cu toate că statele membre sunt părți la CEDO ▌, experiența a arătat că doar acest element nu poate oferi întotdeauna un grad suficient de încredere în sistemele de justiție penală ale altor state membre.

(8)  Consolidarea încrederii reciproce necesită norme detaliate privind protecția drepturilor și garanțiilor procedurale care își au originea în Cartă și CEDO ▌.

(9)  Articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede instituirea unor norme minime aplicabile în statele membre în vederea facilitării recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, precum și cooperarea polițienească și judiciară în cauze penale cu dimensiune transfrontalieră. Articolul 82 alineatul (2) litera (b) prevede că „drepturile persoanelor în procedura penală” reprezintă unul din domeniile în care pot fi instituite norme minime.

(10)  Normele comune minime ar trebui să aibă drept rezultat sporirea încrederii în sistemele de justiție penală ale tuturor statelor membre, fapt ce ar trebui să determine o cooperare judiciară mai eficientă într-un climat de încredere reciprocă ▌. Astfel de norme comune minime ar trebui să se aplice informării în cadrul procedurilor penale.

(11)  La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat Foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate și ale persoanelor învinuite în cadrul procedurilor penale (Foaia de parcurs)[6]. Pe baza unei decizii etapizate, Foaia de parcurs prevede adoptarea de măsuri privind dreptul la traducere și la interpretare, dreptul la informare cu privire la drepturi și informații privind învinuirea, dreptul la consultanță juridică și la asistență juridică, dreptul la comunicare cu rudele, cu angajatorii și autoritățile consulare, precum și cu privire la măsuri speciale de protecție pentru persoanele suspectate sau învinuite care sunt în situații vulnerabile. Foaia de parcurs pune în evidență faptul că ordinea prezentării drepturilor este orientativă, prin urmare poate fi modificată în funcție de priorități. Ea este concepută în așa fel încât să funcționeze ca un întreg; avantajele acesteia vor fi constatate pe deplin numai atunci când vor fi puse în aplicare toate părțile componente ale acesteia.

(12)  ▌La 11 decembrie 2009, Consiliul European a salutat adoptarea foii de parcurs și a inclus-o în Programul de la Stockholm (punctul 2.4.)[7]. Consiliul European a subliniat că Foaia de parcurs nu are un caracter exhaustiv și a invitat Comisia să examineze și alte aspecte ale drepturilor procedurale minime pentru persoanele suspectate și persoanele învinuite și, în același timp, să evalueze dacă trebuie abordate și alte aspecte, de exemplu prezumția de nevinovăție, pentru a se promova o mai bună cooperare în domeniu.

(13)  Prima măsură prevăzută de Foaia de parcurs este Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind drepturile la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale[8].

(14)  Prezenta directivă se referă la măsura B din Foaia de parcurs. Aceasta stabilește standarde comune minime ce urmează a fi aplicate în domeniul informării cu privire la drepturi și la învinuire, care vor fi aduse la cunoștința persoanelor suspectate sau învinuite de a fi comis o infracțiune, în vederea consolidării încrederii reciproce a statelor membre. Directiva are la bază drepturile prevăzute în Cartă, în special articolele 6, 47 și 48 din aceasta, prin întemeierea pe articolele 5 și 6 din CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În comunicarea sa intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei. Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm”[9], Comisia a anunțat prezentarea unei propuneri privind dreptul la informare în 2010.

(14a)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor suspectate și învinuite indiferent de statutul lor juridic, cetățenie sau naționalitate.

(15)  În unele state membre, este competentă să aplice sancțiuni pentru infracțiuni relativ minore o autoritate alta decât o instanță cu competențe în materie penală. Această posibilitate există, de exemplu, în cazul infracțiunilor rutiere comise la scară largă și care pot fi constatate în urma unui control rutier. În asemenea situații, nu ar fi rezonabil să se ceară autorității competente să garanteze toate drepturile care decurg din prezenta directivă. Atunci când legislația unui stat membru prevede că autoritatea competentă aplică sancțiuni pentru infracțiuni minore și există fie dreptul de a introduce o cale de atac, fie posibilitatea ca acea cauză să fie deferită unei instanțe cu competențe în materie penală, prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să se aplice numai în cazul procedurilor desfășurate în fața respectivei instanțe ca urmare a exercitării unei astfel de căi de atac sau al deferirii.

(16)  Dreptul la informare cu privire la drepturile procedurale (care este consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) trebuie prevăzut în mod explicit de directivă. ▌

(17)  Persoana suspectată sau învinuită ar trebui ▌să fie informată prompt de către autoritățile competente cu privire la acele drepturi, așa cum se aplică ele conform dispozițiilor dreptului intern, care sunt esențiale pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor, fie verbal, fie în scris, conform prezentei directive. Pentru a permite exercitarea practică și efectivă a acestor drepturi ale persoanei suspectate sau învinuite, informațiile ar trebui furnizate cât mai curând în cursul procedurilor și cel târziu înainte de primul interogatoriu oficial al persoanei suspectate sau învinuite de către poliție sau de către o altă autoritate competentă.

(18)  Prezenta directivă stabilește normele minime relative la informațiile privind drepturile persoanei suspectate sau învinuite. Acest lucru nu afectează informațiile furnizate cu privire la alte drepturi procedurale care derivă din Cartă, din CEDO, din dreptul intern și din legislația aplicabilă a UE, astfel cum a fost interpretată de instanțele competente. După asigurarea informării privind un anumit drept, se înțelege că autoritățile competente nu ar trebui obligate să o repete decât în situații specifice sau conform unor norme specifice din dreptul intern.

(18a)   Întrucât prezenta directivă conferă drepturi persoanelor suspectate sau învinuite care sunt arestate sau reținute, acest lucru trebuie înțeles ca orice situație în care, în cursul procedurilor penale, persoana respectivă este lipsită de libertate în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din CEDO, interpretat conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

(19)  În cazul în care o persoană suspectată sau învinuită este arestată sau reținută, informațiile privind drepturile procedurale aplicabile trebuie furnizate printr-o notă scrisă privind drepturile, întocmită într-un mod ușor de înțeles, astfel încât să ajute la înțelegerea efectivă a drepturilor de care beneficiază. O astfel de notă privind drepturile ar trebui furnizată cu promptitudine fiecărei persoane arestate în momentul lipsirii de libertate prin intervenția autorităților de aplicare a legii, în contextul procedurilor penale. Nota ar trebui să cuprindă informațiile de bază privind posibilitățile de contestare a legalității arestării, de obținere a unei revizuiri a reținerii sau de solicitare a eliberării provizorii, atunci când și în măsura în care există astfel de drepturi în legislația națională. Pentru a ajuta statele membre să întocmească Nota privind drepturile ▌, în anexa I la prezenta directivă a fost prevăzut un model de Notă privind drepturile, pe care îl pot utiliza statele membre. Acest model este orientativ și poate face obiectul revizuirii în contextul raportului care va fi prezentat de Comisia Europeană cu privire la punerea în aplicare, conform articolului 12 din directivă și, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a tuturor măsurilor din Foaia de parcurs. Conținutul acestei note poate include și alte drepturi procedurale relevante care se aplică în statele membre.

(19a)  Condițiile și regulile specifice privind informarea unei alte persoane în legătură cu arestarea sau reținerea se vor determina de către statele membre în cadrul dreptului intern, ținând seama că, după cum prevede Foaia de parcurs, exercitarea acestui drept nu ar trebui să aducă atingere cursului normal al procedurilor penale.

(19b)  Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind siguranța persoanelor reținute în locuri de detenție.

(19c)  Statele membre ar trebui să se asigure că, la furnizarea informațiilor conform prezentei directive, persoana suspectată sau învinuită beneficiază, dacă este cazul, de traducerea sau interpretarea acestora într-o limbă pe care o înțelege, conform standardelor stabilite prin Directiva 2010/64/UE.

(19d)  Atunci când informațiile sunt puse la dispoziția persoanei suspectate sau învinuite, conform prezentei directive, autoritățile competente ar trebui să acorde o atenție deosebită persoanelor suspectate sau învinuite care nu pot înțelege sau urmări conținutul sau înțelesul informațiilor, din cauza, de exemplu, a vârstei tinere sau a stării psihice sau fizice.

(20)  O persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni ar trebui să beneficieze de toate informațiile necesare referitoare la învinuirea care i se aduce, astfel încât aceasta să-și poată pregăti apărarea și să se garanteze echitatea procedurilor penale. În articolul 6 alineatul (1) din CEDO, se folosește termenul „acuzație”. În cadrul prezentei directive, din motive de consecvență, pentru același concept este folosit termenul „învinuire” în întregul text.

(21)  Informațiile privind fapta penală de care persoana este suspectată ar trebui să-i fie furnizate acesteia cu promptitudine, cel târziu înainte de primul interogatoriu oficial al persoanei suspectate sau învinuite de către poliție sau de către o altă autoritate competentă și fără a aduce atingere desfășurării anchetei în curs. Descrierea faptelor de care este suspectată sau învinuită o persoană, inclusiv, dacă se cunosc, a momentului și locului săvârșirii acestora, precum și a încadrării juridice posibile a presupusei infracțiuni ar trebui furnizată suficient de detaliat, în raport cu faza procedurilor în care are loc, încât să asigure caracterul echitabil al procedurilor menționate și să permită exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

(22)  Atunci când, în cursul procedurilor penale, detaliile învinuirii se modifică în asemenea măsură încât poziția persoanei suspectate sau învinuite se găsește substanțial afectată, acest lucru ar trebui să i se comunice persoanei în cauză atunci când este necesar pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor și la timp pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

(23)  Documentele și, dacă este cazul, fotografiile și înregistrările audio și video care, conform dreptului intern, sunt esențiale pentru contestarea eficientă a legalității unei arestări sau detenției unei persoane suspectate sau învinuite ar trebui să fie puse la dispoziția persoanei în cauză sau a avocatului apărării cel târziu înainte ca autoritatea judiciară competentă să fie chemată să se pronunțe cu privire la legalitatea arestării sau detenției în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din CEDO și cu suficient timp înainte pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului de a contesta legalitatea arestării sau detenției.

(24)  În sensul prezentei directive, accesul la probele materiale, definite conform dreptului intern, pentru sau împotriva persoanei suspectate sau învinuite și în posesia autorităților competente referitoare la cauza penală specifică, ar trebui să includă accesul la materiale cum ar fi documente și, dacă este cazul, fotografii sau înregistrări audio sau video. Aceste informații pot fi incluse într-un dosar sau deținute de autoritățile competente în orice mod adecvat conform dreptului intern.

(24a)  Accesul la probele materiale, pentru sau împotriva persoanei învinuite, aflate în posesia autorităților competente, astfel cum este prevăzut în prezenta directivă, poate fi refuzat, conform dreptului intern, în cazul în care acesta ar putea duce la periclitarea gravă a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă acest lucru este strict necesar pentru apărarea unui interes public important. Decizia în acest sens trebuie privită în raport cu dreptul la apărare al persoanei suspectate sau învinuite, ținând seama de diferitele etape ale procedurilor. Aceste limitări ar trebui interpretate strict și în conformitate cu dreptul la un proces echitabil, prevăzut de CEDO și interpretat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(24b)  Dreptul de acces la documentele cazului ar trebui exercitat fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind protecția datelor personale și localizarea persoanelor din programe de protecție a martorilor.

(24c)  Consultarea documentelor cauzei, conform prezentei directive, ar trebui să fie gratuită. Aceasta nu aduce atingere dispozițiilor dreptului intern al statelor membre care prevăd plata oricăror onorarii pentru copii extrase din dosarul cauzei sau pentru transmiterea costurilor persoanei vizate sau avocatului acesteia.

(24d)  Furnizare de informații în conformitate cu prezenta directivă ar trebui consemnată conform procedurilor de înregistrare existente în dreptul intern al statelor membre, fără niciun fel de obligații adiționale de a introduce mecanisme noi sau sarcini administrative suplimentare.

(24e)  În conformitate cu procedurile din legislația națională, persoanele suspectate sau învinuite sau avocații acestora ar trebui să aibă dreptul să conteste posibila incapacitate sau refuzul autorităților competente de a furniza informații sau de a prezenta anumite materiale ale cauzei conform prezentei directive. Acest drept nu atrage după sine obligația ca statele membre să pună la dispoziție o procedură specifică a unei căi de atac, un mecanism separat sau o procedură de plângere pentru contestarea unei astfel de incapacități sau a unui astfel de refuz.

(24f)  Fără a aduce atingere independenței judecătorești și diferențelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre ar trebui să ofere sau să încurajeze oferirea de cursuri de formare adecvate funcționarilor competenți din statele membre cu privire la obiectivele prezentei directive.

(24g)  Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive. O aplicare practică și eficientă a unor dispoziții cum ar fi obligația de a-i asigura persoanei suspectate sau învinuite informațiile privind drepturile sale într-un limbaj simplu și accesibil ar putea fi realizată prin diverse mijloace, inclusiv prin măsuri nelegislative, ca, de exemplu, o formare corespunzătoare a autorităților competente sau o Notă privind drepturile redactată într-un limbaj simplu și netehnic, care să fie ușor de înțeles de către o persoană din afara sistemului judiciar care nu cunoaște dreptul procedural penal.

(25)  Dreptul de a fi informat cu privire la drepturile în momentul arestării, prevăzut în prezenta directivă, ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, și persoanelor arestate în scopul executării unui mandat european de arestare, conform Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre[10]. Pentru a ajuta statele membre să întocmească Nota privind drepturile ▌, în anexa II la prezenta directivă a fost prevăzut un model de Notă privind drepturile, pe care îl pot utiliza statele membre. Acest model este orientativ și poate face obiectul revizuirii în contextul raportului care va fi prezentat de Comisia Europeană cu privire la punerea în aplicare, conform articolului 12 din directivă și, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a tuturor măsurilor din Foaia de parcurs.

(26)  Dispozițiile prezentei directive stabilesc un set de norme minime. Statele membre pot extinde drepturile prevăzute de prezenta directivă pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție și în cazul situațiilor care nu sunt prevăzute în mod explicit de prezenta directivă. Nivelul de protecție ar trebui să nu fie inferior standardelor prevăzute de CEDO, astfel cum sunt interpretate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

(27)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute de Cartă. În special, prezenta directivă urmărește promovarea dreptului la libertate, a dreptului la un proces echitabil și a drepturilor la apărare ▌. Aceasta trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător.

(28)  Statele membre ar trebui să asigure că dispozițiile prezentei directive, în cazurile în care corespund drepturilor garantate de CEDO, sunt puse în aplicare în conformitate cu cele din CEDO și astfel cum au fost dezvoltate de jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

(29)  Întrucât obiectivul stabilirii unor standarde minime comune nu poate fi realizat de statele membre prin acțiune unilaterală, nici la nivel național, nici la nivel regional sau local și întrucât acesta poate fi atins numai la nivelul Uniunii, Parlamentul European și Consiliul pot adopta măsuri conforme cu principiul subsidiarității, astfel cum sunt prevăzute de articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(30)  ▌În conformitate cu articolele 1, 2, 3 și 4 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și la punerea în aplicare a prezentei directive ▌.

(31)  În conformitate cu articolul 1 și articolul 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și nu va fi supusă și nici nu va avea obligații în temeiul acesteia.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

 

Articolul 1

Obiect

Directiva prevede normele referitoare la dreptul ▌la informare al persoanelor suspectate sau învinuite cu privire la drepturile ▌în cadrul procedurilor penale și al procedurilor de executare a unui mandat european de arestare, precum și cu privire la învinuirea în cadrul procedurilor penale.

 

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1.  Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autoritățile competente ale unui stat membru ▌cu privire la faptul că este suspectată sau învinuită de săvârșirea unei infracțiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se hotărârea definitivă în legătură cu întrebarea dacă persoana suspectată sau învinuită a comis infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea unei căi de atac.

2.  În cazul în care legislația unui stat membru prevede aplicarea unei sancțiuni pentru infracțiuni minore de către o altă autoritate decât o instanță cu competențe în materie penală, iar aplicarea unei astfel de sancțiuni poate fi atacată în fața unei astfel de instanțe, prezenta directivă se aplică doar în cazul procedurilor desfășurate în fața respectivei instanțe ca urmare a exercitării unei astfel de căi de atac.

 

Articolul 3

Dreptul la informare cu privire la drepturi

1.  Statele membre asigură că orice persoană suspectată sau învinuită de comiterea unei infracțiuni este informată prompt ▌cu privire la cel puțin următoarele drepturi procedurale, astfel cum se aplică în dreptul lor intern, pentru a asigura posibilitatea exercitării lor efective:

-  dreptul de a fi asistat de un avocat ▌;

-  orice drept la consultanță juridică gratuită și condițiile pentru obținerea acesteia;

-  dreptul de a fi informat cu privire la învinuire, conform articolului 6;

-  dreptul la interpretare și traducere;

-  dreptul de a păstra tăcerea.

2.  Informațiile sunt furnizate fie oral, fie în scris, într-un limbaj simplu și accesibil, ținând seama de eventualele nevoi speciale ale persoanelor suspectate sau învinuite vulnerabile.

 

Articolul 4

Dreptul la informare în scris cu privire la drepturi în momentul arestării

1.  Statele membre se asigură că persoanei arestate sau reținute i se furnizează cu promptitudine o Notă scrisă privind drepturile. Persoanei în cauză i se va oferi oportunitatea de a citi Nota cu privire la drepturi și i se va permite să dețină această Notă pe toată perioada în care este privată de libertate.

1a.  Pe lângă informațiile furnizate conform dispozițiilor articolului 3, Nota privind drepturile menționată la alineatul (1) cuprinde informații cu privire la următoarele drepturi, așa cum se aplică ele conform dreptului intern:

-  dreptul de acces la documentele cauzei;

-  dreptul de a informa o persoană sau autoritățile consulare;

-  dreptul de acces la asistență medicală de urgență;

-  numărul de ore/zile pentru care persoana poate fi privată de libertate înainte de a fi adusă în fața unei autorități judiciare.

Nota privind drepturile cuprinde, de asemenea, informații de bază cu privire la orice posibilitate de contestare a legalității arestării, de obținere a unei revizuiri a reținerii sau de solicitare a eliberării provizorii.

2.  Nota privind drepturile se redactează într-un limbaj simplu și accesibil ▌. Anexa I la prezenta directivă prevede un model orientativ de astfel de notă.

3.  Statele membre se asigură că ▌persoana suspectată sau învinuită ▌primește Nota privind drepturile scrisă în limba pe care o înțelege. ▌În cazul în care Nota privind drepturile nu este disponibilă în limba corespunzătoare, persoana suspectată sau învinuită este informată pe cale verbală, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la drepturile de care beneficiază. Ulterior, persoana respectivă trebuie să primească fără întârziere nejustificată Nota privind drepturile, într-o limbă pe care persoana în cauză o înțelege.

 

Articolul 5

Dreptul la informare în scris cu privire la drepturi în cadrul procedurii privind mandatul european de arestare

Statele membre asigură că orice persoană care este arestată în scopul executării unui mandat european de arestare primește cu promptitudine o Notă corespunzătoare privind drepturile, cuprinzând informații despre drepturile persoanei conform legislației naționale de punere în aplicare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI în statul membru în care se execută mandatul. Anexa II la prezenta directivă prevede un model orientativ de astfel de notă. Nota privind drepturile se redactează într-un limbaj simplu și accesibil.

 

Articolul 6

Dreptul la informare cu privire la învinuire

1.  ▌Statele membre asigură că o persoană suspectată sau învinuită primește informații ▌cu privire la fapta penală de care este suspectată sau învinuită. Informațiile ▌se furnizează cu promptitudine și cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor și exercitarea efectivă a dreptului la apărare al persoanei în cauză.

2.  Statele membre se asigură că persoanele arestate sau reținute sunt informate cu privire la motivele arestării sau reținerii, inclusiv cu privire la infracțiunile de care sunt suspectate.

3.  Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului învinuirii în instanță, se oferă informații detaliate cu privire la învinuire, inclusiv natura și clasificarea infracțiunii, precum și gradul de participare al persoanei învinuite.

3a.  Statele membre se asigură că persoana suspectată sau învinuită este informată cu promptitudine cu privire la modificarea informațiilor oferite conform prezentului articol, acolo unde este necesar pentru păstrarea caracterului echitabil al procedurilor.

 

Articolul 7

Dreptul de acces la documentele cauzei

1.  Atunci când o persoană ▌este arestată și reținută în orice etapă a procesului penal, statele membre se asigură că ▌documentele referitoare la cauza specifică, aflate în posesia autorităților competente și care sunt esențiale pentru a contesta în mod eficient, conform dreptului intern, legalitatea arestării sau detenției sunt puse la dispoziția persoanei arestate sau a avocatului acesteia.

2.  Statele membre se asigură că acordă acces, cel puțin la toate probele materiale aflate în posesia autorităților competente invocate în favoarea sau în defavoarea persoanei suspectate sau învinuite, acelei persoane sau avocatului acesteia, pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor și pentru a pregăti apărarea.

3.  Fără a aduce atingere alineatului (1), accesul la documentele prevăzute la alineatul (2) se acordă în timp util pentru a permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare și cel târziu la prezentarea fondului învinuirii în instanță. Dacă intră în posesia autorităților competente alte probe materiale, accesul la acestea se acordă în timp util pentru a putea fi luate în considerare.

3a.   Prin derogare de la alienatele (2) și (3), cu condiția ca aceasta să nu aducă prejudicii dreptului la un proces echitabil, accesul la anumite documente poate fi respins dacă poate avea drept consecință periclitarea gravă a vieții sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau dacă acest lucru este strict necesar pentru apărarea unui interes public important, ca de exemplu în cazurile în care poate pune în pericol o anchetă în curs sau poate afecta grav securitatea internă a statului membru în care se desfășoară procedurile. Statele membre se asigură că, în conformitate cu dispozițiile dreptului intern, decizia de a nu dezvălui anumite materiale conform prezentului alineat este luată de o autoritate judiciară sau poate face, cel puțin, obiectul controlului judiciar.

3b.  Accesul menționat în prezentul articol se acordă fără a se percepe o taxă.

 

Articolul 8

Verificare și remediere

1.  Statele membre se asigură că, atunci când informația este pusă la dispoziția persoanei suspectate sau învinuite, în temeiul articolelor 3, 4, 5 și 6 din prezenta directivă, acest lucru se consemnează, în conformitate cu procedura înregistrare prevăzută de legislația statului membru respectiv.

2.  Statele membre se asigură că, în conformitate cu procedurile din dreptul intern, persoana suspectată sau învinuită sau avocații săi au dreptul să conteste posibila incapacitate sau refuzul autorităților competente de a furniza informațiile conform prezentei directive.

▌

 

Articolul 9

Instruire

Fără a aduce atingere independenței judecătorești și diferențelor organizatorice ale sistemelor judiciare din Uniune, statele membre cer autorităților responsabile de instruirea judecătorilor, procurorilor, poliției și personalului judiciar implicat în proceduri penale să asigure instruirea corespunzătoare a acestor persoane cu privire la obiectivele prezentei directive.

 

Articolul 10

Clauza de neregresiune

Nicio dispoziție a prezentei directive nu se interpretează ca reprezentând o limitare a vreunui drept sau garanții procedurale, nici ca o derogare de la acestea, care sunt asigurate potrivit Cartei, CEDO și altor dispoziții relevante din dreptul internațional sau ▌cel intern al oricărui stat membru și care asigură un nivel mai ridicat de protecție.

 

Articolul 11

Transpunerea

1.  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la ….[11]*

2.  Statele membre transmit Comisiei textul măsurilor respective.

3.  Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

 

Articolul 12

Raportare

Până la ...[12]**, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive, însoțit, dacă este necesar, de propuneri legislative.

 

Articolul 13

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 14

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptată la ▌,

Pentru Parlamentul European              Pentru Consiliu

Președintele                  Președintele

ANEXA I

Model orientativ de Notă privind drepturile ▌:

Unicul scop al acestui model este să prezinte un exemplu de Notă privind drepturile, pentru a ajuta autoritățile naționale în vederea elaborării unei astfel de note la nivel național. Statele membre nu sunt ținute să respecte acest model. La elaborarea notei, ele pot modifica modelul pentru a-l adapta la normele de drept intern aplicabile și pentru a adăuga alte informații utile[13].

Aveți următoarele drepturi:

A.  ASISTENȚĂ DIN PARTEA UNUI AVOCAT/DREPTUL LA ASISTENȚĂ JUDIDICARĂ

Aveți dreptul să discutați în mod confidențial cu un avocat. Avocatul este independent de poliție. Cereți ajutorul poliției dacă aveți nevoie să intrați în legătură cu un avocat, poliția vă va ajuta. În anumite cazuri, asistența poate fi gratuită. Solicitați mai multe informații poliției.

B.  INFORMAȚII PRIVIND ÎNVINUIREA

Aveți dreptul de a ști de ce ați fost arestat/reținut și de ce faptă anume sunteți suspectat.

C.  INTERPRETARE ȘI TRADUCERE

Dacă nu vorbiți sau nu înțelegeți limba, aveți dreptul de a fi asistat de un interpret. Acest lucru este gratuit. Interpretul vă poate ajuta să vorbiți cu avocatul dumneavoastră și are obligația de a păstra confidențialitatea comunicării. Aveți dreptul la traducerea cel puțin a pasajelor relevante din documentele esențiale, inclusiv ordinul judecătoresc de arestare sau privind arestul preventiv, învinuirea sau punerea sub acuzare, precum și orice hotărâre judecătorească. În unele situații, este posibil să vi se ofere traducerea orală sau rezumatul acestuia.

D.   DREPTUL DE A PĂSTRA TĂCEREA

În timpul interogatoriului la poliție sau în fața autorităților judiciare, nu sunteți obligat să răspundeți la întrebări legate de presupusa infracțiune comisă. Avocatul dumneavoastră vă poate ajute să luați o decizie în această privință.

E.  ACCESUL LA DOCUMENTE

În momentul arestării, dumneavoastră (sau avocatul dumneavoastră) aveți drept de acces la documentele esențiale de care aveți nevoie pentru a contesta arestarea sau reținerea. Dacă cazul este trimis instanței, dumneavoastră (sau avocatul dumneavoastră) aveți drept de acces la probele materiale împotriva sau în favoarea dumneavoastră.

F.  INFORMAREA UNEI ALTE PERSOANE CU PRIVIRE LA REȚINERE/INFORMAREA CONSULATULUI SAU AMBASADEI ȚĂRII DUMNEAVOSTRĂ

Dacă sunteți arestat, spuneți poliției dacă doriți să informați pe cineva cu privire la arest, de exemplu un membru al familiei sau pe angajatorul dumneavoastră. În anumite cazuri, dreptul de a informa alte persoane cu privire la arestarea dumneavoastră poate fi limitat temporar. Poliția vă poate lămuri în acest sens.

Dacă sunteți cetățean străin, spuneți poliției dacă doriți să informați autoritatea consulară sau ambasada țării dumneavoastră cu privire la arest. De asemenea, informați poliția dacă doriți să contactați un funcționar al autorității consulare sau al ambasadei țării dumneavoastră.

G.   ASISTENȚĂ MEDICALĂ DE URGENȚĂ

Dacă sunteți arestat, aveți dreptul la asistență medicală de urgență. Spuneți poliției dacă aveți nevoie de îngrijiri medicale de urgență.

H.  PERIOADA DE PRIVARE DE LIBERTATE

După arestare, puteți fi privat de libertate/reținut pe o perioadă de maximum... [a se completa cu numărul de ore/zile aplicabil]. La sfârșitul acestei perioade, trebuie fie să fiți eliberat, fie să fiți audiat de un judecător, care va decide cu privire la reținerea dumneavoastră în continuare sau nu. Cereți avocatului sau judecătorului informații cu privire la posibilitățile de contestare a arestării, de revizuire a reținerii sau de solicitare a eliberării provizorii.

ANEXA II

Model orientativ de Notă privind drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare:

Unicul scop al acestui model este să prezinte un exemplu de Notă privind drepturile, pentru a ajuta autoritățile naționale în vederea elaborării unei astfel de note la nivel național. Statele membre nu sunt ținute să respecte acest model. La elaborarea notei, ele pot modifica modelul pentru a-l adapta la normele de drept intern aplicabile și pentru a adăuga alte informații utile.

Ați fost arestat în baza unui mandat european de arestare. Aveți următoarele drepturi:

A.  INFORMAȚII PRIVIND MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

Aveți dreptul să fiți informat cu privire la conținutul mandatului european de arestare în baza căruia ați fost arestat.

B.  ASISTENȚĂ DIN PARTEA UNUI AVOCAT

Aveți dreptul să discutați în mod confidențial cu un avocat. Avocatul este independent de poliție. Cereți ajutorul poliției dacă aveți nevoie să intrați în legătură cu un avocat, poliția vă va ajuta. În anumite cazuri, asistența poate fi gratuită. Solicitați mai multe informații poliției.

C.   INTERPRETARE ȘI TRADUCERE

Dacă nu vorbiți sau nu înțelegeți limba, aveți dreptul de a fi asistat de un interpret. Acest lucru este gratuit. Interpretul vă poate ajuta să vorbiți cu avocatul dumneavoastră și are obligația de a păstra confidențialitatea comunicării. Aveți dreptul la o traducere a mandatului european de arestare într-o limbă pe care o înțelegeți. În unele situații, este posibil să vi se ofere traducerea orală sau rezumatul acestuia.

D.  POSIBILITATEA ACORDULUI

Puteți fi sau nu de acord că fiți predat statului care a emis mandatul. Acordul dumneavoastră va urgenta procedurile. [Adăugire posibilă din partea anumitor state membre: Poate fi dificil sau imposibil să vă schimbați hotărârea într-o fază ulterioară.] Cereți autorităților sau avocatului mai multe informații.

E.   AUDIERE

Dacă nu ați fost de acord să fiți predat, aveți dreptul la o audiere în fața autorităților judiciare.

_______________

 

 

 

EXPUNERE DE MOTIVE

Instituirea unor standarde comune minime în cadrul procedurilor penale ar contribui la respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și la depășirea dificultăților întâmpinate în aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cauzele penale, din cauza lipsei de încredere dintre autorităților judecătorești.

Ca urmare a neadoptării unui instrument juridic orizontal privind drepturile procedurale în cadrul procedurilor penale (propunerea Comisiei de decizie-cadru din 2004), Consiliul a optat pentru o abordare graduală și, la 30 noiembrie, a adoptat o foaie de parcurs privind drepturile procedurale, invitând Comisia să înainteze o serie de propuneri legislative corespunzătoare măsurilor cuprinse în foaia de parcurs. Propunerea de directivă privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, prezentată de Comisia Europeană în iulie 2010, reprezintă al doilea pas din lista de măsuri cuprinse în foaia de parcurs privind drepturile procedurale. Propunerea vizează instituirea unor standarde comune minime în ceea ce privește dreptul la informare în cadrul procedurilor penale în întreaga Uniune Europeană. Prima măsură, aceea privind dreptul la interpretare și traducere, o reprezintă directiva adoptată la 8 octombrie 2010.

În contextul acestei propuneri, directiva ar trebui să se aplice din momentul în care unei persoane i se aduce la cunoștință de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare sau în alt mod, că este suspectată sau învinuită de a fi comis o infracțiune, până la încheierea procedurilor (inclusiv a oricărui recurs). Procedurile de aplicare ale mandatului european de arestare ar trebui să se situeze în domeniul de aplicare a directivei, în timp ce, în conformitate cu considerentul 15 din propunere, directiva nu ar trebui să se aplice în procedurile conduse de autoritățile administrative în legătură cu încălcarea legislației în domeniul concurenței, fie că este de drept intern, fie europeană, în afara cazului în care cauza respectivă este adusă în fața unei instanțe care deține competența în materie penală.

Propunerea are drept scop principal afirmarea dreptului persoanei suspectate sau învinuite de a fi informată cu privire la drepturile sale. Astfel de informații ar trebui oferite într-un limbaj simplu și accesibil, verbal sau în scris, într-o limbă înțeleasă de către persoana suspectată sau acuzată. Sunt cuprinse dispoziții specifice pentru copii și persoane care suferă de cecitate parțială sau totală, ori care nu știu să citească. Informațiile ar trebui cuprinse în așa-numita „Notă privind drepturile”.

Conform propunerii, trebuie oferite informații specifice în cazul în care persoana este privată de libertate de către autoritățile competente ale statelor membre în cursul procedurilor penale fiind suspectată de comiterea unei infracțiuni (de exemplu, prin arestarea de către poliție și prin arest preventiv în baza unui ordin judecătoresc). Numai în acest caz, statelor membre ar urma să li se solicite să acorde informații în scris cu privire la drepturile procedurale.

Alături de dreptul general de a fi informat în legătură cu drepturile procedurale, propunerea urmărește să definească alte două drepturi specifice: dreptul de a fi informat cu privire la învinuirile aduse și dreptul de acces la dosarul cauzei. Acest ultim drept este totuși, limitat , propunerea menționând că accesul la anumite documente din dosarul cauzei poate fi respins în cazul în care accesul la aceste documente poate avea drept consecință periclitarea gravă a vieții unei alte persoane sau poate afecta grav securitatea internă a statului membru în care se desfășoară procedurile.

Pentru a asigura acordarea efectivă a dreptului la informare, propunerea prevede instituirea unei proceduri prin care să se evalueze dacă persoana suspectată sau acuzată a fost informată și dacă există o cale de atac efectivă în cazul în care nu s-a întâmplat acest lucru.

Celelalte dispoziții se referă la formare și la cauza de neregresiune.

Propunerea conține două anexe: anexa I cuprinde un model orientativ al Notei privind drepturile ce urmează a fi oferită persoanei suspectate sau acuzate în momentul arestării, iar anexa II cuprinde un model orientativ de Notă privind drepturile care urmează a fi furnizată persoanei arestate în temeiul unui mandat european de arestare.

Fiind modele „orientative”, statele membre au posibilitatea de a nu le utiliza. Trebuie remarcat că cele două anexe cuprind specificații cu o arie de acțiune mult mai largă decât ceea ce se oferă prin intermediul propunerii.

Poziția raportoarei

 

Cetățenii UE au dreptul să călătorească, să studieze și să muncească pe teritoriul Uniunii Europene. Totuși, aceste libertăți sunt restricționate de 27 de sisteme juridice diferite ale statelor membre. UE intenționează așadar, să instituie unui spațiu unic de justiție, cu norme comune și cooperare intensivă. În timp ce cadrul legislativ existent în domeniul justiției se concentrează în principal pe cooperarea consolidată între autoritățile judiciare ale statelor membre, prezenta directivă se concentrează pe cetățenii UE și drepturile de care beneficiază în cazul în care sunt implicați în proceduri penale. Într-un astfel de caz, trebuie să li se asigure un proces echitabil în conformitate cu jurisprudența CEDO, în țara de origine sau într-un alt stat membru UE. Acest fapt presupune respectarea drepturilor procedurale de bază, cum ar fi consultarea unui avocat sau furnizarea de interpretare sau traducere, dacă este necesar.

 

Cunoașterea propriilor drepturi reprezintă primul pas pentru a asigura respectarea lor de către ceilalți. Nerespectarea acestor drepturi de către autoritățile publice va periclita corectitudinea procedurilor penale și poate conduce la erori judiciare. Raportoarea salută așadar, faptul că propunerea Comisiei vizează instituirea unor standarde comune minime în ceea ce privește dreptul la informare în cadrul procedurilor penale în întreaga Uniune Europeană. Dacă va fi adoptată și aplicată corect, directiva va îmbunătăți drepturile persoanelor suspectate și acuzate, garantându-le informarea în legăturile cu drepturile de care beneficiază.

 

Prezentul raport modifică propunerea Comisiei cu scopul de a asigura că directiva vizează toate cazurile de limitare a libertății individuale, indiferent de modul în care statele membre califică procedurile în baza cărora persoana suspectă a fost privată de libertate. Nimeni nu știe dinainte cât va sta o persoană suspectă în arestul poliției sau pentru cât timp va fi privată de libertate. Chiar dacă diferite drepturi menționate în Nota privind drepturile s-ar putea să nu se aplice întotdeauna, persoana suspectată sau acuzată are dreptul de a fi imediat informată în scris cu privire la drepturile sale procedurale.

 

Articolul 3 din directivă, prin care se stabilesc drepturile procedurale minime în legătură cu care trebuie informate persoanele suspectate și învinuite în cadrul procedurilor penale, ar trebui extins la următoarele drepturi:

 

- dreptul la interpretare și traducere;

- dreptul de a fi asistat de un avocat;

- condițiile pentru obținerea asistenței gratuite din partea unui avocat;

- dreptul de a fi informat cu privire la învinuire;

- dreptul de a avea acces la materialul probator al cauzei;

- dreptul de a păstra tăcerea.

 

Nota privind drepturile ar trebui să conțină în plus și următoarele informații menționate în prezenta directivă pentru persoanele arestate:

 

a) numărul de ore/zile pentru care persoana poate fi privată de libertate înainte de a fi adusă în fața unei autorități judiciare;

b) modul în care persoana poate contesta arestarea și modul în care poate obține o revizuire a detenției;

c) termenul-limită maxim pentru arestul preventiv aplicabil cazului său.

Persoanei în cauză ar trebui să i se ofere posibilitatea de a citi Nota privind drepturile și să i se permită să dețină această Notă pe toată perioada în care este privată de libertate.

 

Este important ca statele membre să se asigure că persoana suspectată sau acuzată primește informații suficiente cu privire la acuzații, astfel încât să fie garantată echitatea procedurilor penale și exercitarea efectivă a dreptului la apărare. Ținând seama de varietatea procedurilor penale și de sensurile diferite ale termenului „acuzație” în statele membre, termenul „învinuire” pare mai adecvat. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că persoana învinuită de o infracțiune primește suficiente informații privind natura și cauza învinuirii, imediat ce are dreptul, în conformitate cu dreptul intern, să facă primele demersuri în apărarea sa. Persoanei arestate ar trebui să i se ofere, imediat ce este privată de libertate, informații cu privire la motivele arestării, inclusiv informații privind infracțiunea de care este suspectată că ar fi comis-o, în conformitate cu articolul 4 din prezenta directivă.

 

În plus, noțiunea de dosar al cauzei, în temeiul articolului 7 din propunerea Comisiei, care nu este recunoscută de către toate statele membre, ar putea fi mai bine exprimată prin folosirea termenului „probele materiale ale cauzei”, care lărgește aria de aplicare a termenului. Statele membre ar trebui să se asigure întotdeauna că persoana suspectată sau acuzată sau avocatul acesteia beneficiază de accesul integral la elementele probatorii referitoare la cauza respectivă, aflate în posesia autorităților competente, cel mai târziu în momentul în care au fost încheiate cercetările privind infracțiunea. Persoana suspectată sau învinuită sau avocatul acesteia poate solicita o listă a materialelor aflate în posesia autorităților competente.

 

Deoarece existența unor note diferite privind drepturile, care s-ar aplica unor situații diferite, ar produce confuzie, ar trebui elaborat un singur model pentru Nota privind drepturile. Acest model, cuprins în anexa I la prezenta directivă, ar trebui să fie obligatoriu pentru statele membre și ar trebui să includă cel puțin drepturile stabilite în prezenta directivă. Directiva conține o a doua anexă cu o notă privind drepturile separată pentru mandatul european de arestare, deoarece executarea acestuia nu este considerată procedură penală în toate statele membre. Această diferențiere a fost adoptată și în cadrul măsurii A și este, așadar, în concordanță cu foaia de parcurs.

 

Prezenta directivă reprezintă doar cea de a doua etapă dintr-o serie de măsuri din cadrul Foii de parcurs privind drepturile procedurale și este considerată o parte a unui pachet legislativ cuprinzător care urmează a fi prezentat de către Comisie în următorii ani, pachet care va oferi un set minim de drepturi procedurale în cadrul procedurilor penale din Uniunea Europeană. În consecință, ar fi extrem de util dacă Comisia ar putea furniza un model de notă privind drepturile la sfârșitul Foii de parcurs, care să corespundă drepturilor procedurale ce urmează a fi adoptate în următorii ani.

27.1.2011

AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

( COM(2010)0392 – C7‑0189/2010 – 2010/0215(COD) )

Raportor pentru aviz: Jan Philipp Albrecht

 

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Introducere

 

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și Carta drepturilor fundamentale a UE, deși consacră drepturi fundamentale privind apărarea, cum ar fi dreptul de a fi asistat de un avocat, dreptul la interpretare și traducere, dreptul de a informat cu privire la învinuire, dreptul la revizuirea periodică a detenției și dreptul de a fi adus în instanță, oferă puține detalii referitoare la modul în care aceste drepturi ar trebui să fie protejate în practică.

 

Propunerea analizată în prezent de comisii urmărește să îmbunătățească drepturile persoanelor suspectate sau acuzate în cea ce privește informarea acestora cu privire la drepturi și la învinuirile aduse. Propunerea se aplică, de asemenea, unei persoane arestate în baza mandatului european de arestare în vederea condamnării sau a executării sentinței. Existența standardelor comune minime în legătură cu aceste drepturi ar trebui să faciliteze aplicarea principiului recunoașterii reciproce, îmbunătățind astfel funcționarea cooperării judiciare între statele membre.

 

Aceasta constituie cea de a doua măsură din cadrul foii de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau învinuite[14], care include, de asemenea, dreptul la traducere și la interpretare[15], dreptul la consultanță juridică și la asistență juridică, dreptul la comunicare cu rudele, cu angajatorii și autoritățile consulare, precum și măsuri speciale de protecție pentru persoanele suspectate sau învinuite care sunt în situații vulnerabile și o carte verde privind arestul preventiv.

 

Ideea principală a propunerii este de a garanta persoana suspectată sau acuzată este informată cu privire la drepturile sale, cel puțin în scris și într-un limbaj simplu și accesibil. Propunerea conține două anexe. Prima anexă conține un model de Notă privind drepturile, care urmează a fi prezentată la arestare. Cea de a doua anexă cuprinde un model de scrisoare care urmează a fi prezentată în situația în care persoana este arestată în bata mandatului european de arestare.

 

Poziția raportorului pentru aviz

 

Raportorul pentru aviz salută propunerea Comisiei pe care o consideră drept un demers suplimentar în vederea consolidării drepturilor procedurale în cadrul procedurilor penale din statele membre și a instituirii unei fundament adecvat pentru recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în cauzele penale.

 

Raportorul își exprimă totuși regretul că, în cadrul Foii de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale, s-a adoptat o abordare fragmentată în cazul consolidării unor drepturi, pe care el le consideră indisolubil legate. Este regretabil mai ales faptul că dreptul la informare a fost prezentat ca a doua măsură în cadrul Foii, ceea ce de fapt conduce la o propunere a Comisiei ce conține „o jumătate de notă privind drepturile”, excluzând parțial celelalte drepturi referitoare la consultanța juridică și asistența juridică, comunicarea cu rudele, angajatorii și activitățile consulare, precum și drepturile persoanelor suspectate sau acuzate.. Amendamentele propuse încearcă să corecteze această inconsecvență.

 

În ceea ce privește nota privind drepturile, ce însoțește mandatul european de arestare, raportorul pentru aviz propune modificarea unei formulări înșelătoare care ar face ca persoana căutată să creadă că acceptarea directă a predării sale este un drept, când de fapt acest lucru conduce la renunțarea de către persoana respectivă a dreptului său la aplicarea principiului „specialității” în conformitate cu Decizia-cadru (2002/584/JAI) privind mandatul european de arestare, permițând astfel autorității judiciare care a emis mandatul să urmărească penal persoana respectivă pentru alte infracțiuni decât cele cuprinse în mandatul european de arestare.

 

În ansamblu, raportorul pentru aviz apreciază că propunerea Comisiei este solidă și merită susținută. Din nefericire, Consiliul prin abordarea generală conținută în Documentul nr. 7503/10 din 6 decembrie 2010 ar periclita sever propunerea prin includerea unor referințe la dreptul naționale și adăugarea mai multor condiții pentru oferirea notei privind drepturile.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 14a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(14a) Prezenta directivă se aplică persoanelor suspectate și acuzate pe teritoriul UE, indiferent de statutul lor juridic, cetățenie sau naționalitate;

 

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 23

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23) Funcționarilor din statele membre care lucrează în acest domeniu ar trebui să li se ofere o formare adecvată cu privire la drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau persoanelor învinuite.

(23) Funcționarilor din statele membre care lucrează în acest domeniu ar trebui să li se ofere o formare adecvată și eficientă cu privire la drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau persoanelor învinuite.

 

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 24a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(24a) În conformitate cu jurisprudența rezultată din aplicarea articolului 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statele membre trebuie să asigure în mod corespunzător prezervarea în condiții de siguranță a sănătății și integrității persoanelor, inclusiv prin furnizarea asistenței medicale pentru persoanele private de libertate. În momentul arestării trebuie furnizate informațiile referitoare la cerințele statelor membre în temeiul articolului 3 din CEDO.

 

Justificare

 

Dreptul la îngrijire medicală a fost instituit de CEDO, la 17 septembrie 2009 în cauza Enea v. Italia, 74912/01, punctele 57-58.

 

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că este suspectată sau învinuită de săvârșirea unei infracțiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se hotărârea definitivă în legătură cu întrebarea dacă persoana suspectată sau învinuită a comis infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea unei căi de atac.

1. Nu privește versiune în limba română.

(Notă: *nota nu privește versiunea în limba română)

 

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a. În prezenta directivă, termenul „autoritățile competente” include, dar nu se limitează la poliție și autoritățile de anchetă, procurori, magistrați și judecători.

 

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Statele membre asigură că orice persoană suspectată sau învinuită de comiterea unei infracțiuni este informată prompt, într-un limbaj simplu și accesibil, cu privire la drepturile procedurale de care beneficiază.

1. Autoritățile competente asigură că orice persoană suspectată sau învinuită de comiterea unei infracțiuni este informată prompt, cel puțin în scris și, în orice caz, înainte de începerea interogatoriului, într-un limbaj simplu și accesibil, cu privire la drepturile procedurale de care beneficiază.

 

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a. Autoritățile competente adoptă măsuri care să asigure că persoanele suspectate sau învinuite înțeleg informațiile oferite. Dacă există posibilitatea ca persoana suspectată sau învinuită să fie vulnerabilă din motive de vârstă, limbă, incapacitate sau oricare alt motiv, autoritățile competente adoptă măsuri suplimentare pentru a se asigura că acele persoane își înțeleg drepturile. În cazul în care această înțelegere necesită asistența unui interpret calificat, în conformitate cu Directiva 2010/64/UE, sau a unui responsabil adult, în cazul unui copil sau al unei persoane cu dizabilități, autoritatea competentă informează interpretul, respectiv adultul responsabil, cu privire la drepturile respective, astfel încât aceștia să le poată explica la rândul lor persoanei suspectate sau învinuite. Persoanei suspectate sau acuzată confirmă în scris că a înțeles drepturile de care beneficiază.

 

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. Informațiile la care se referă alineatul (1) includ cel puțin:

2. Informațiile la care se referă alineatul (1) includ cel puțin:

dreptul de a fi asistat de un avocat, pro bono dacă este cazul;

dreptul de a fi asistat de un avocat, pro bono dacă este cazul;

dreptul de a fi informat cu privire la învinuire și, dacă este cazul, de a i se acorda accesul la dosarul cauzei;

dreptul de a fi informat cu privire la învinuire și, dacă este cazul, de a i se acorda accesul la materialul probator al cauzei;

- dreptul la interpretare și traducere;

- dreptul la interpretare și traducere;

dreptul de a fi adus cu promptitudine în fața unei instanțe, în cazul arestării persoanei suspectate sau învinuite.

- dreptul de a fi adus cu promptitudine în fața unei instanțe, în cazul arestării persoanei suspectate sau învinuite.

 

- dreptul de a păstra tăcerea și orice implicații ar apare în legătură cu exercitarea acestui drept în conformitate cu legislația națională.

 

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Articolul 4

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Dreptul la informare scrisă cu privire la drepturi în momentul arestării

Dreptul la informare scrisă cu privire la drepturi în momentul arestării sau al privării de libertate

1. Atunci când o persoană este arestată de autoritățile competente ale unui stat membru în timpul procedurilor penale, persoana respectivă primește cu promptitudine, în scris, informațiile cu privire la drepturile de care beneficiază (Notă cu privire la drepturi). Persoanei în cauză i se va oferi oportunitatea de a citi Nota cu privire la drepturi și i se va permite să dețină această Notă pe toată perioada în care este privată de libertate.

1. Atunci când o persoană este arestată sau reținută de autoritățile competente ale unui stat membru în timpul procedurilor penale, persoana respectivă primește cu promptitudine, în scris, informațiile cu privire la drepturile de care beneficiază (Notă cu privire la drepturi). Persoanei în cauză i se va oferi oportunitatea de a citi Nota cu privire la drepturi și i se va permite să dețină această Notă pe toată perioada în care este privată de libertate.

2. Nota cu privire la drepturi se redactează într-un limbaj simplu și include cel puțin informațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Anexa I la prezenta directivă prevede un model orientativ de astfel de notă.

2. Nota cu privire la drepturi se redactează într-un limbaj simplu și include cel puțin informațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și 2(a). Nota cu privire la drepturi conține cel puțin elementele prevăzute în anexa I din prezenta directivă.

 

2a. În plus față de informațiile oferite în temeiul articolului 3, persoana arestată sau reținută este informată cu privire la următoarele:

 

(a) numărul de ore sau zile timp de care persoana poate fi privată de libertate înainte de a compărea în fața unei autorități judiciare;

 

(b) modul în care poate contesta arestarea și modul în care poate obține o revizuire a detenției;

 

(c) perioada maximă de arest preventiv aplicabilă în cazul său;

 

(d) dreptul de a contacta rude, prieteni și oficialități consulare;

 

(e) dreptul la asistență medicală;

 

(f) dacă este cazul, dreptul de a solicita măsuri de supraveghere ca alternativă la detenția preventivă.

3. Statele membre se asigură că, în cazul în care persoana suspectată sau învinuită nu vorbește sau nu înțelege limba procedurală, aceasta primește Nota cu privire la drepturi în limba pe care o înțelege. Statele membre asigură existența unui mecanism de transmitere a informațiilor unei persoane suspectate sau învinuite care suferă de cecitate parțială sau nu știe să citească. În cazul în care persoana suspectată sau învinuită este un copil, informațiile prevăzute de Nota privind drepturile se furnizează, de asemenea, pe cale verbală, într-un mod adaptat vârstei copilului, nivelului de maturitate, precum și capacităților intelectuale și emoționale ale copilului.

3. Statele membre se asigură că, în cazul în care persoana suspectată sau acuzată nu vorbește sau nu înțelege limba procedurală, aceasta primește nota privind drepturile în limba pe care o înțelege. Statele membre asigură existența unui mecanism de transmitere a informațiilor unei persoane suspectate sau învinuite care suferă de cecitate parțială sau nu știe să citească. În cazul în care persoana suspectată sau învinuită este vulnerabilă din cauza vârstei, incapacității sau din orice alt motiv, informațiile prevăzute de Nota privind drepturile se furnizează, de asemenea, pe cale verbală, într-un mod adaptat vârstei , nivelului de maturitate, precum și capacităților intelectuale și emoționale ale persoanei.

4. În cazul în care Nota privind drepturile nu este disponibilă în limba corespunzătoare, persoana suspectată sau învinuită este informată pe cale verbală, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la drepturile de care beneficiază. Ulterior, persoana respectivă trebuie să primească fără întârziere nejustificată Nota privind drepturile, într-o limbă pe care persoana în cauză o înțelege.

4. În cazul în care Nota privind drepturile nu este disponibilă în limba corespunzătoare, persoana suspectată sau învinuită este informată pe cale verbală, de către un interpret calificat într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la drepturile de care beneficiază, în conformitate cu Directiva 2010/64/UE. Ulterior, persoana respectivă trebuie să primească fără întârziere nejustificată Nota privind drepturile, într-o limbă pe care persoana în cauză o înțelege.

 

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Articolul 5

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre asigură că orice persoană care face obiectul procedurilor de punere în executare a mandatului european de arestare, primește o Notă corespunzătoare privind drepturile, în care se prevăd drepturile persoanei, astfel cum se prevede în Decizia-cadru (2002/584/JAI). Anexa II la prezenta directivă prevede un model orientativ de astfel de notă.

Statele membre asigură că orice persoană care face obiectul procedurilor de punere în executare a mandatului european de arestare, primește o Notă corespunzătoare privind drepturile cuprinzând toate drepturile acelei persoane, astfel cum se prevede în Decizia-cadru (2002/584/JAI). Nota privind drepturile se redactează într-un limbaj simplu și conține cel puțin elementele prezentate în anexa II la prezenta directivă.

 

Justificare

 

Anexa ar trebuie să aibă caracter obligatoriu în ceea ce privește conținutul său și ar trebui să reflecte sfera de aplicare a prezentei directive. Toate drepturile persoanelor puse sub urmărire prevăzute în Decizia-cadru 2002/584/JAI ar trebui incluse în Nota privind drepturile.

 

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. Informațiile necesare conform alineatului (1) se furnizează cu promptitudine și în detaliu, într-o limbă pe care persoana suspectată sau învinuită o înțelege. În cazul unui copil, informațiile referitoare la învinuire se furnizează într-un mod adaptat vârstei acestuia, nivelului de maturitate, precum și capacităților intelectuale și emoționale ale copilului.

2. Informațiile necesare conform alineatului (1) se furnizează cu promptitudine și în detaliu, într-o limbă pe care persoana suspectată sau învinuită o înțelege. În cazul în care o persoană este vulnerabilă din cauza vârstei, incapacității sau din orice altă cauză, informațiile referitoare la învinuire se furnizează într-un mod adaptat vârstei sale, nivelului de maturitate, precum și capacităților intelectuale și emoționale.

 

Justificare

 

Trebuie să se țină seama de toate formele de vulnerabilitate inclusiv, de exemplu, de incapacitatea mintală.

 

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 3a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a. Informațiile oferite în temeiul acestui articol se furnizează pe cale verbală și, imediat ce este posibil, în scris.

 

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 3b (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3b. Obligația de a oferi informații în temeiul acestui articol se menține pe tot parcursul procedurilor în cazul în care devin cunoscute informații noi.

 

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Articolul 7 – titlu

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Dreptul de acces la dosarul cauzei

Dreptul de acces la materialul probator al cauzei

 

Justificare

 

Termenul de „dosar al cauzei” nu are aceeași semnificație în toate statele membre.

 

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Atunci când o persoană suspectată sau învinuită este arestată în orice etapă a procesului penal, statele membre asigură că persoana respectivă sau avocatul acesteia dobândește accesul la documentele atașate la dosarul cauzei care au relevanță pentru stabilirea legalității arestării sau detenției.

1. Atunci când o persoană suspectată sau învinuită este arestată în orice etapă a procesului penal, statele membre asigură că persoana respectivă sau avocatul acesteia dobândește accesul la documentele atașate la dosarul cauzei care au relevanță pentru stabilirea legalității arestării sau detenției. Dacă este în interesul cercetării, accesul la anumite documente poate fi restricționat.

 

 

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Atunci când o persoană suspectată sau învinuită este arestată în orice etapă a procesului penal, statele membre asigură că persoana respectivă sau avocatul acesteia dobândește accesul la documentele atașate la dosarul cauzei care au relevanță pentru stabilirea legalității arestării sau detenției.

1. Atunci când o persoană suspectată sau învinuită este arestată sau reținută în orice etapă a procesului penal, statele membre asigură că persoana respectivă sau avocatul acesteia dobândește accesul la documentele care au relevanță pentru stabilirea legalității arestării sau detenției.

 

 

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. Statele membre iau măsuri pentru ca persoanei învinuite sau avocatului acesteia să i se acorde accesul la dosarul cauzei atunci când au fost încheiate cercetările privind infracțiunea. Accesul la anumite documente din dosarul cauzei poate fi respins de către o autoritate judiciară competentă în cazul în care accesul la aceste documente poate avea drept consecință periclitarea gravă a vieții unei alte persoane sau poate afecta grav securitatea internă a statului membru în care se desfășoară procedurile. Atunci când este în interesul actului de justiție, persoana învinuită sau avocatul acesteia poate solicita lista cu documentele atașate la dosar.

2. Statele membre iau măsuri pentru ca persoanei învinuite sau avocatului acesteia să i se acorde accesul la materialul probator al cauzei atunci când au fost încheiate cercetările privind infracțiunea. Accesul la anumite documente poate fi respins de către o autoritate judiciară competentă în cazul în care accesul la aceste documente poate avea drept consecință periclitarea gravă a vieții unei alte persoane sau poate afecta grav securitatea internă a statului membru în care se desfășoară procedurile. Atunci când este în interesul actului de justiție, persoana învinuită sau avocatul acesteia poate solicita lista cu materialul probator administrat în cauză.

 

 

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a. Statele membre se asigură că orice restricție a dreptului de acces la materialul probator al cauzei, prevăzută la alineatul (2), nu aduce atingere în niciun mod exercitării efective a dreptului la apărare a persoanelor învinuite.

 

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2b (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2b. Statele membre se asigură că este disponibilă o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești imparțiale împotriva hotărârii de a nu permite accesul la anumite documente din materialul probator al cauzei.

 

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3. Accesul la dosar se acordă fără a se percepe o taxă și în timp util, astfel încât să se permită persoanei suspectate sau învinuite să-și pregătească apărarea sau să atace deciziile preliminare judecății. Accesul la dosar se acordă fără a se plăti nici un fel de taxe.

3. Accesul la materialul probator administrat în cauză se acordă fără a se percepe o taxă și în timp util, astfel încât să se permită persoanei suspectate sau învinuite să-și pregătească apărarea sau să atace deciziile preliminare judecății. Accesul la dosar se acordă fără a se plăti nici un fel de taxe.

 

 

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

În cazul în care persoanei cercetate, inculpatului sau avocatului lor li se acordă accesul la dosar, acestora li se eliberează, la cerere, copii ale acestora. Statele membre pot accepta perceperea unei taxe rezonabile pentru copii sau pentru transmiterea materialului probator. Sunt exonerați de plata acestei taxe persoanele care beneficiază de asistență juridică.

 

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul -1 (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

-1. Statele membre garantează persoanelor suspectate sau inculpate dreptul de a formula, în conformitate cu procedurile din legislația națională, contestații în legătură cu posibilul refuz sau nefurnizarea de către autoritățile competente a informațiilor necesare în temeiul prezentei directive.

 

Justificare

 

Text cu clarificări privind căile de atac.

 

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1. Statele membre asigură instituirea unei proceduri pe baza căreia să se constate dacă o persoană suspectată sau învinuită a primit toate informațiile care au relevanță pentru aceasta, conform articolelor 3-7.

1. Statele membre asigură instituirea unei proceduri pe baza căreia să se constate dacă o persoană suspectată sau învinuită a primit toate informațiile care au relevanță pentru aceasta, conform prezentei directive.

 

 

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Anexa I – Titlu

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Model orientativ de Notă privind drepturile persoanelor suspectate sau învinuite aflate în stare de arest:

Model de Notă privind drepturile persoanelor suspectate și inculpate aflate în stare de arest:

 

Justificare

 

Anexa ar trebui să aibă caracter obligatoriu.

 

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Anexa I – tabel – litera B

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

B. să beneficiați de asistența unui avocat;

B. să beneficiați de asistența unui avocat; în cazul în care nu aveți posibilitatea de a plăti un avocat, poliția trebuie să vă ofere informații privind modul de obținere a asistenței juridice.

 

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Anexa I – tabel – litera Ca (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ca. să nu spuneți nimic când sunteți interogat

 

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Anexa I – tabel – litera Cb (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Cb. să vă contactați rudele, prietenii și oficialitățile consulare

 

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Anexa I – tabel – litera D

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

D. să vi se spună cât timp puteți fi deținut

D. să vi se spună cât timp puteți fi deținut, la o revizuire periodică a detenției și la eliberarea condiționată

 

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Anexa I – tabel – litera Da (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Da. la îngrijire medicală

 

Justificare

 

Dreptul la îngrijire medicală a fost instituit de CEDO, la 17 septembrie 2009 în cauza Enea v. Italia, 74912/01, punctele 57-58.

 

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Anexa I – titlul C – liniuța 5 (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

- Nu puteți fi obligat să semnați niciun document într-o limbă pe care nu o înțelegeți. Nu veți fi penalizat dacă refuzați să semnați.

 

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Anexa I – titlul Ca (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ca. dreptul de a nu spune nimic

 

- aveți dreptul de nu spune nimic când sunteți interogat de către poliție.

 

[- exercitarea acestui drept poate avea următoarele consecințe: [...]. ]

 

Justificare

 

Este necesar ca acest compromis să reflecte trimiterea la legislația națională. Parantezele pătrate marchează spațiul care va fi utilizat și completat dacă este necesar, de către statele membre în conformitate cu legislația națională.

 

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Anexa I – titlul Cb (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Cb. Contactarea prietenilor, familiei și a autorităților consulare

 

- aveți dreptul să vă contactați prietenii și rudele,

 

- Poliția trebuie să vă ajute să vă contactați prietenii, familia și, dacă este cazul, autoritatea consulară sau ambasada țării dumneavoastră. Poliția trebuie să facă acest lucru cât mai repede posibil din momentul reținerii dumneavoastră.

 

[– Contactarea se va face în numele dumneavoastră dacă [...] ]

 

- Persoane de la ambasadă sau de la autoritatea consulară vă pot vizita și se pot ocupa de procurarea unui avocat care să vă asiste.

 

Justificare

 

Este necesar ca acest compromis să reflecte trimiterea la legislația națională. Parantezele pătrate marchează spațiul care va fi utilizat și completat dacă este necesar, de către statele membre, în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Anexa II – tabel – litera B

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

B. să beneficiați de asistența unui avocat;

B. să beneficiați de asistența unui avocat; În cazul în care nu vă puteți permite să plătiți un avocat, poliția trebuie să vă ofere informații privind posibilitatea obținerii asistenței juridice;

 

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Anexa II – tabel – litera Ca (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ca. să vă contactați familia, prietenii și oficialitățile consulare

 

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Anexa II – tabel – litera D

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

D. să fiți informat cu privire la dreptul de a consimți să fiți predat;

D. să decideți dacă consimțiți să fiți predat unei alte țări;

 

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Anexa II – tabel – litera E

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

E. să fiți audiat, în cazul în care nu consimțiți să fiți predat

E. nu privește versiunea în limba română

 

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Anexa II – tabel – litera Ea (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ea. la informare actualizată și la revizuirea periodică a detenției

 

 

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Anexa II – tabel – litera Fa (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Fa. la îngrijire medicală

 

Justificare

 

Dreptul la îngrijire medicală a fost instituit de CEDO, la 17 septembrie 2009 în cauza Enea v. Italia, 74912/01, punctele 57-58. .

 

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Anexa II – titlul C – liniuța 5 (nouă)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

- Nu puteți fi obligat să semnați niciun document într-o limbă pe care nu o înțelegeți. Nu veți fi penalizat dacă refuzați să semnați.

 

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Anexa II – titlul Ca (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ca. Contactarea prietenilor, familiei și a autorităților consulare

 

- Aveți dreptul să vă contactați prietenii și familia.

 

- Poliția trebuie să vă ajute să vă contactați prietenii, familia și, dacă este cazul, autoritatea consulară sau ambasada țării dumneavoastră. Poliția trebuie să facă acest lucru cât mai repede posibil din momentul reținerii dumneavoastră.

 

[– Contactarea se va face în numele dumneavoastră dacă [...] ]

 

- Persoane de la ambasadă sau de la autoritatea consulară vă pot vizita și se pot ocupa de procurarea unui avocat care să vă asiste.

 

Justificare

 

Este necesar ca acest compromis să reflecte trimiterea la legislația națională. Parantezele pătrate marchează spațiul care va fi utilizat și completat dacă este necesar, de către statele membre, în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Anexa II – titlul D

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

D. Dreptul dumneavoastră de a consimți să fiți predat

D. Predarea

- Aveți dreptul de a consimți să fiți predat, în baza mandatului european de arestare. Acest lucru ar trebui să accelereze procedura;

- Puteți consimți să fiți predat, în baza mandatului european de arestare. Nu sunteți obligat să consimțiți să fiți predat.

- În cazul în care consimțiți să fiți predat, este posibil ca ulterior să fie dificil să se revină asupra acestei decizii. Înainte de a hotărî dacă doriți sau nu să fiți predat, ar trebui să vă consultați cu un avocat.

- În cazul în care consimțiți să fiți predat, este posibil ca ulterior să fie dificil să se revină asupra acestei decizii.

 

- Înainte de a hotărî dacă doriți sau nu să fiți predat, ar trebui să vă consultați cu un avocat. Există motive specifice pe care vă puteți baza pentru a împiedica predarea. Puteți beneficia de asistența unui avocat pentru a ști dacă acestea se aplică în cazul dumneavoastră.

 

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Anexa II – titlul E

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul în care nu consimțiți să fiți predat statului membru care v-a dat în urmărire, aveți dreptul să vă prezentați în fața unui judecător pentru a-i explica motivul pentru care nu consimțiți să fiți predat.

- În cazul în care nu sunteți de acord să fiți predat, aveți dreptul să vă prezentați în fața unui judecător pentru a-i explica motivul pentru care nu sunteți de acord să fiți predat.

 

- Judecătorul va hotărî dacă Mandatul european de arestare a fost emis corect, legal și în mod corespunzător și dacă ar trebui să fiți trimis în țara care solicită predarea dumneavoastră.

 

- La această audiere, aveți dreptul să fiți reprezentat de un avocat.

 

- În cazul în care nu vă puteți permite un avocat, trebuie să vi se furnizeze informații privind modalitatea în care puteți obține asistență juridică.

 

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Anexa II – titlul Ea (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ea. Informare actualizată și revizuire regulată a detenției

 

- aveți dreptul la informare actualizată cu privire la motivele detenției dumneavoastră și la revizuirea regulată a acestor motive;

 

- dacă nu sunteți eliberat, trebuie să fiți dus în fața unui judecător în decurs de [X] ore din momentul în care ați fost privat de libertate.

 

 

 

PROCEDURĂ

Titlu

Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

Referințe

COM(2010)0392 – C7-0189/2010 – 2010/0215(COD)

Comisia competentă în fond

LIBE

Aviz emis de către  

  Data anunțului în plen

JURI

7.9.2010

 

 

 

Raportor pentru aviz:  

  Data numirii

Jan Philipp Albrecht

27.10.2010

 

 

Examinare în comisie

1.12.2010

 

 

 

Data adoptării

27.1.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Raffaele Baldassarre, Sebastian Valentin Bodu, Françoise Castex, Christian Engström, Marielle Gallo, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Klaus-Heiner Lehne, Alajos Mészáros, Bernhard Rapkay, Evelyn Regner, Francesco Enrico Speroni, Dimitar Stoyanov, Diana Wallis, Cecilia Wikström, Zbigniew Ziobro, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Piotr Borys, Vytautas Landsbergis, Kurt Lechner, Eva Lichtenberger, Toine Manders, Arlene McCarthy

 

 

 

PROCEDURÃ

Titlu

Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale

Referințe

COM(2010)0392 – C7-0189/2010 – 2010/0215(COD)

Data prezentării la PE

20.7.2010

 

 

 

Comisie competentă în fond

       Data anunțului în plen

LIBE

7.9.2010

 

 

 

Comisie(i) sesizată(e) pentru avizare

       Data anunțului în plen

JURI

7.9.2010

 

 

 

Raportor(i)

       Data numirii

Birgit Sippel

26.10.2010

 

 

 

Examinare în comisie

13.9.2010

9.12.2010

17.3.2011

2.5.2011

 

23.11.2011

 

 

 

Data adoptării

23.11.2011

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

48

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Alexander Alvaro, Roberta Angelilli, Vilija Blinkevičiūtė, Mario Borghezio, Emine Bozkurt, Simon Busuttil, Philip Claeys, Carlos Coelho, Tanja Fajon, Kinga Gál, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Salvatore Iacolino, Lívia Járóka, Timothy Kirkhope, Monica Luisa Macovei, Véronique Mathieu, Georgios Papanikolaou, Carmen Romero López, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Renate Sommer, Rui Tavares, Valdemar Tomaševski, Kyriacos Triantaphyllides, Wim van de Camp, Axel Voss, Manfred Weber, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Elena Oana Antonescu, Michael Cashman, Anna Maria Corazza Bildt, Cornelis de Jong, Leonidas Donskis, Evelyne Gebhardt, Franziska Keller, Marian-Jean Marinescu, Joanna Senyszyn, Cecilia Wikström, Glenis Willmott

Membri supleanți [articolul 187 alineatul (2)] prezenți la votul final

Sergio Gaetano Cofferati, Ismail Ertug, Esther Herranz García, Kent Johansson, Marit Paulsen, Ivo Vajgl, Andrea Zanoni

Data depunerii

25.11.2011

 

 

[1]  JO C 54, 19.2.2011, p. 48.  
[2]*   Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
[3]  JO C 54, 19.2.2011, p. 48.
[4]  Poziția Parlamentului European din ...
[5]  JO C 12, 15.1.2001, p. 10.
[6]  JO C 295, 4.12.2009, p. 1.
[7]   JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
[8]  JO L 280, 26.10.2010.
[9]   COM(2010)0171 , 20.4.2010.
[10]  JO L 190, 18.7.2002, p.1.
[11]*   24 de luni de la publicarea prezentei directive în Jurnalul Oficial.
[12]**   36 de luni de la publicarea prezentei directive în Jurnalul Oficial.
[13]   Conform articolului 4 alineatul (1) litera (a), Nota privind drepturile se oferă în momentul arestării/reținerii. Cu toate acestea, această dispoziție nu împiedică statele membre să le furnizeze persoanelor suspectate sau învinuite informații scrise și în alte situații din timpul desfășurării procedurilor penale.
[14] Concluziile Consiliul European, 10-11 decembrie 2009. Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (Text cu relevanță pentru SEE)
[15] Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în procedurile penale, JO L 280, 26.10.2010.