Document de ședință

A7-0264/2012

30.7.2012

***I

RAPORT

referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei

( COM(2011)0540 – C7‑0235/2011 – 2011/0238(COD) )

Comisia pentru industrie, cercetare și energie

Raportor: Krišjānis Kariņš

PR_COD_1amCom

CUPRINS

Pagina

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN  5

EXPUNERE DE MOTIVE  24

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe  26

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional  40

PROCEDURĂ  52

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei

( COM(2011)0540 – C7‑0235/2011 – 2011/0238(COD) )

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului ( COM(2011)0540 ),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0235/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Deputaților din Luxemburg în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 ianuarie 2012[1],

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–   având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 5 iunie 2012 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru comerț internațional ( A7-0264/2012 ),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI[2]*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

DECIZIA NR. …/2012/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din …

de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[3]1,

după consultarea Comitetului Regiunilor▌,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară [4]2,

întrucât:

(1)  Consiliul European a solicitat statelor membre să informeze Comisia, începând cu 1 ianuarie 2012 ▌, cu privire la toate acordurile lor bilaterale noi și existente în domeniul energiei încheiate cu țări terțe. Comisia ar trebui să pună aceste informații la dispoziția tuturor celorlalte state membre într-o formă corespunzătoare, având în vedere necesitatea protecției informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

▌(2)  ▌Articolul 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană impune statelor membre să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii. Prin urmare, statele membre ar trebui să evite sau să elimine orice incompatibilitate dintre dreptul Uniunii și acordurile internaționale încheiate între statele membre și țări terțe.

(3)  Buna funcționare a pieței interne a energiei necesită ca energia importată în Uniune să fie pe deplin reglementată de normele de instituire a pieței interne a energiei. O piață internă a energiei care nu funcționează corespunzător plasează Uniunea într-o poziție vulnerabilă și dezavantajoasă în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu energie și subminează beneficiul său potențial pentru consumatorii europeni și pentru industria europeană. Un grad ridicat de transparență cu privire la acordurile dintre statele membre și țările terțe în domeniul energiei ar permite Uniunii să adopte măsuri coordonate, în spirit de solidaritate, pentru a se asigura că aceste acorduri respectă dreptul Uniunii și asigură efectiv aprovizionarea cu energie. O astfel de transparență ar fi benefică, de asemenea, atât unei cooperări mai strânse în interiorul Uniunii în domeniul relațiilor externe în domeniul energiei, cât și obiectivelor politicii pe termen lung ale Uniunii în domeniul energiei, climei și securității aprovizionării cu energie.

(4)  Prin urmare, ar trebui instituit un nou mecanism de schimb de informații. Acesta ar trebui să vizeze numai acordurile interguvernamentale care au un impact asupra pieței interne a energiei sau asupra securității aprovizionării cu energie în Uniune, deoarece aceste două aspecte sunt intrinsec legate. Responsabilitatea evaluării inițiale a impactului unui acord interguvernamental, sau a altui text la care trimite în mod explicit un acord interguvernamental, asupra pieței interne a energiei sau asupra securității aprovizionării cu energie în Uniune ar trebui să aparțină statelor membre; în caz de dubiu, statul membru ar trebui să consulte Comisia. În principiu, acordurile care nu mai sunt în vigoare sau care nu se mai aplică nu au impact asupra pieței interne a energiei sau asupra securității aprovizionării cu energie în Uniune și, prin urmare, ar trebui să nu fie vizate de acest mecanism de schimb de informații. Mecanismul de schimb de informații ar trebui să cuprindă în special toate acordurile interguvernamentale care au impact asupra furnizării de gaz, petrol sau energie electrică prin infrastructuri fixe sau care au impact asupra cantității de energie importate în Uniune ▌.

(5)  Acordurile interguvernamentale care trebuie notificate în toate elementele lor către Comisie pe baza altor acte ale Uniunii ar trebui excluse din mecanismul de schimb de informații. Cu toate acestea, excepția ar trebui să nu se aplice acordurilor interguvernamentale cu țări terțe, care au un impact asupra dezvoltării și utilizării infrastructurilor de gaz și aprovizionării cu gaz și care trebuie comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 13 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale ▌[5]4. Astfel de acorduri ar trebui notificate în conformitate cu normele stabilite în prezenta decizie. Pentru a evita suprapunerile, o notificare transmisă în conformitate cu prezenta decizie ar trebui considerată ca îndeplinind obligația prevăzută la articolul 13 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010.

(6a)  Acordurile interguvernamentale cu privire la aspecte care țin de Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice ar trebui să nu intre în domeniul de aplicare al prezentei decizii.

(7)  Prezenta decizie nu creează obligații în ceea ce privește acordurile dintre entități comerciale ▌. Cu toate acestea, prezenta decizie nu împiedică statele membre să comunice Comisiei, în mod voluntar, acordurile comerciale la care se face trimitere în mod expres în acorduri interguvernamentale ▌. În plus, dat fiind faptul că acordurile comerciale ar putea include dispoziții de reglementare, operatorii comerciali care negociază acorduri comerciale cu operatori din țări terțe ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita îndrumări din partea Comisiei, pentru evitarea posibilelor conflicte cu dreptul Uniunii.

(8)  Statele membre ar trebui să îi transmită Comisiei toate acordurile interguvernamentale existente ▌, indiferent dacă au intrat în vigoare sau sunt aplicate cu titlu provizoriu în sensul articolului 25 din Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, precum și toate noile acorduri interguvernamentale.

(9)  O mai mare transparență în ceea ce privește viitoarele acorduri interguvernamentale care vor fi negociate sau sunt în curs de negociere între statele membre și țările terțe în domeniul energiei ar putea avea o contribuție la coerență în abordările statelor membre față de astfel de acorduri, la conformitatea cu dreptul Uniunii și la securitatea aprovizionării cu energie în Uniune. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a informa Comisia cu privire la negocierile referitoare la noi acorduri interguvernamentale sau modificări la acordurile interguvernamentale existente. În cazul în care statele membre aleg opțiunea menționată, Comisia ar trebui să fie informată periodic cu privire la evoluția negocierilor. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să invite Comisia să participe la negocieri în calitate de observator.

De asemenea, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea să participe în calitate de observator, la cerere, sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză. Statele membre ar trebui să aibă totodată posibilitatea să solicite Comisiei să le acorde asistență în decursul negocierilor cu țările terțe. În acest caz, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea să ofere recomandări în ceea ce privește modalitatea de evitare a incompatibilității cu dreptul Uniunii și să atragă atenția asupra obiectivelor de politică ale Uniunii în domeniul energiei și asupra principiului solidarității între statele membre.

(9a)  Comisia ar trebui să evalueze compatibilitatea acordurilor interguvernamentale existente cu dreptul Uniunii. În caz de incompatibilitate, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a găsi o soluție potrivită în vederea eliminării incompatibilității identificate.

(10)  În vederea asigurării unei mai mari transparențe și pentru evitarea potențialelor conflicte cu dreptul Uniunii, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a informa Comisia cu privire la un nou acord interguvernamental cu o țară terță, înainte sau în timpul negocierilor cu privire la acesta. În cazul în care un stat membru care a negociat ▌un acord interguvernamental a informat Comisia înainte de încheierea negocierilor în mod corespunzător și i-a transmis acesteia proiectul de acord interguvernamental, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a informa statul membru în cauză cu privire la avizul său privind compatibilitatea acordului negociat cu dreptul Uniunii. În conformitate cu articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia are dreptul să declanșeze procedura de încălcare a dreptului Uniunii, în cazul în care consideră că un stat membru și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul TFUE.

(11)  Toate acordurile interguvernamentale în formă finală care au fost ratificate și fac obiectul prezentei decizii ar trebui transmise Comisiei pentru a permite tuturor celorlalte state membre să fie informate.

(12)  Comisia ar trebui să pună la dispoziția tuturor celorlalte state membre, în format electronic securizat, toate informațiile pe care le primește. Comisia ar trebui să respecte solicitările statelor membre de a trata informațiile care i-au fost ▌ transmise ca fiind confidențiale. Solicitările de tratament confidențial nu ar trebui să limiteze însă accesul Comisiei la informațiile confidențiale, deoarece Comisia ar trebui să dispună de informații complete pentru propria sa evaluare. Comisia ar trebui să fie responsabilă de garantarea aplicării clauzei de confidențialitate. Solicitările de tratament confidențial ar trebui să nu aducă atingere dreptului de acces la documente, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei[6].

(12a)  În cazul în care un stat membru consideră că un acord interguvernamental este confidențial, ar trebui să prezinte Comisiei un rezumat al acestuia în vederea partajării acestui rezumat cu celelalte state membre.

(13)  Un schimb permanent de informații cu privire la acordurile interguvernamentale la nivelul Uniunii este de natură să favorizeze dezvoltarea celor mai bune practici. Pe baza celor mai bune practici, Comisia, dacă este cazul, în colaborare cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) în ceea ce privește politicile externe ale Uniunii, ar trebui să elaboreze clauze standard opționale care să fie utilizate în acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe. Utilizarea unor astfel de clauze standard ar trebui să vizeze evitarea conflictelor dintre acordurile interguvernamentale și dreptul Uniunii, în special dreptul concurenței și normele pieței interne a energiei, precum și a conflictelor cu acordurile internaționale încheiate de Uniune. Utilizarea lor ar trebui să fie opțională, iar conținutul ar trebui să poată fi adaptat oricăror circumstanțe specifice.

(13a)  Dată fiind existența pieței interne a energiei și a obiectivelor politicii Uniunii în domeniul energiei, statele membre ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător obiectivele respective în cursul negocierii acordurilor interguvernamentale în domeniul energiei care au impact asupra politicii Uniunii în domeniul energiei.

(14)  O mai bună cunoaștere reciprocă a acordurilor interguvernamentale existente și a celor noi ar trebui să permită o mai bună coordonare în materie de energie între statele membre și între statele membre și Comisie. O astfel de îmbunătățire a coordonării ar trebui să permită statelor membre să beneficieze pe deplin de pe urma ponderii politice și economice a Uniunii și să permită Comisiei să propună soluții la problemele identificate în domeniul acordurilor interguvernamentale.

(14a)  Comisia ar trebui să faciliteze și să încurajeze coordonarea dintre statele membre în vederea consolidării rolului strategic global al Uniunii printr-o abordare coordonată puternică și eficientă față de țările producătoare, de tranzit și consumatoare.

(15)  Mecanismul pentru schimbul de informații, inclusiv evaluările care urmează să fie efectuate în statele membre în vederea punerii în aplicare a deciziei, nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind încălcările, ajutoarele de stat și concurența.

▌

(15a)  Comisia ar trebui să aprecieze dacă prezenta decizie este suficientă și eficientă pentru a asigura conformitatea acordurilor interguvernamentale cu dreptul Uniunii și un nivel înalt de coordonare între statele membre cu privire la acordurile interguvernamentale în domeniul energiei.

(15b)  Deoarece obiectivul prezentei decizii, și anume schimbul de informații între statele membre și Comisie cu privire la acordurile interguvernamentale în domeniul energiei, nu poate fi realizat suficient de bine de statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, datorită efectelor prezentei decizii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)  Prezenta decizie instituie un mecanism pentru schimbul de informații dintre statele membre și Comisie cu privire la acordurile interguvernamentale în domeniul energiei, astfel cum sunt definite la articolul 2, în vederea optimizării funcționării pieței interne de energie.

(2)  Prezenta decizie nu se aplică acordurilor interguvernamentale care, în ansamblul lor, fac obiectul altor proceduri de notificare specifice reglementate de dreptul Uniunii.

   Prin derogare de la primul paragraf, prezenta decizie se aplică acordurilor interguvernamentale care urmează să fie ▌comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 13 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 994/2010.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.  „acord interguvernamental” înseamnă orice acord obligatoriu din punct de vedere juridic, încheiat între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe, care are impact asupra funcționării pieței interne a energiei sau asupra securității aprovizionării cu energie în Uniune; cu toate acestea, în cazul în care un astfel de acord obligatoriu din punct de vedere juridic vizează și alte chestiuni, numai acele dispozițiile referitoare la energie, inclusiv dispozițiile generale care se aplică acestor dispoziții referitoare la energie, constituie un „acord interguvernamental”;

2.  „acord interguvernamental existent” înseamnă acordul interguvernamental care a intrat în vigoare sau se aplică cu titlu provizoriu înainte de data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 3

Schimbul de informații între statele membre și Comisie

(1)  Până la …[7]*, statele membre transmit Comisiei toate acordurile interguvernamentale existente, inclusiv anexele și modificările aduse acestora. În cazul în care acordurile interguvernamentale respective se referă în mod explicit la alte texte, statele membre transmit de asemenea Comisiei textele respective în măsura în care acestea conțin elemente care au impact asupra funcționării pieței interne a energiei sau asupra securității aprovizionării cu energie în Uniune. Cu toate acestea, obligația menționată nu se aplică cu privire la acordurile încheiate între entități comerciale.

  Acordurile interguvernamentale existente care au fost deja comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 13 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010 ▌la data intrării în vigoare a prezentei decizii se consideră a fi fost comunicate în sensul prezentului alineat, dacă comunicarea respectă cerințele de la primul paragraf. Până la …*, statele membre informează Comisia dacă vreo parte a unor astfel de acorduri interguvernamentale urmează a fi considerată confidențială și dacă informațiile furnizate pot fi comunicate altor state membre.

În cazul în care, în temeiul prezentului alineat, un stat membru transmite Comisiei acorduri interguvernamentale existente care intră în domeniul de aplicare al articolului 13 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010, se consideră că acesta și-a îndeplinit obligația de comunicare prevăzută la articolul menționat.

(1a)  În cazul în care, după prima sa evaluare, Comisia are rezerve legate de compatibilitatea cu dreptul Uniunii a acordurilor care i-au fost transmise în temeiul alineatului (1), în special cu dreptul Uniunii în materie de concurență și cu legislația privind piața internă a energiei, Comisia informează statele membre în cauză în mod corespunzător în termen de 9 luni de la comunicarea acordurilor respective .

(2)  Înaintea sau în timpul negocierilor cu o țară terță cu privire la un acord interguvernamental sau la o modificare a unui acord interguvernamental existent, un stat membru poate informa în scris Comisia cu privire la obiectivele negocierilor și la dispozițiile care urmează să fie abordate în cursul negocierilor și poate comunica Comisiei orice alte informații relevante. În cazul în care statul membru transmite o astfel de notificare cu privire la negocieri, statul membru în cauză informează periodic Comisia cu privire la evoluția negocierilor.

  Statul membru în cauză indică Comisiei dacă informațiile transmise în temeiul primului paragraf pot fi partajate cu toate celelalte state membre. În cazul în care statul membru în cauză a indicat că informațiile pot fi partajate, Comisia pune la dispoziția tuturor statelor membre informațiile primite în format electronic securizat, cu excepția părților confidențiale identificate în conformitate cu articolul 3a.

(2a)  În cazul în statul membru transmite o notificare cu privire la negocieri în conformitate cu alineatul (2) Comisia îi poate oferi acestuia asistență cu privire la modul în care poate evita o incompatibilitate între acordul interguvernamental sau modificarea la acordul interguvernamental existent și dreptul Uniunii.

(3)  La ratificarea unui acord interguvernamental sau a unei modificări a unui acord interguvernamental, statul membru în cauză transmite Comisiei acordul interguvernamental sau modificarea, inclusiv orice anexă la acord sau modificare.

  În cazul în care acordul interguvernamental sau modificarea la acordul interguvernamental se referă în mod explicit la alte texte, statele membre prezintă de asemenea textele respective în măsura în care acestea conțin elemente care au impact asupra funcționării pieței interne a energiei sau asupra securității aprovizionării cu energie electrică în cadrul Uniunii. Cu toate acestea, obligația menționată nu se aplică cu privire la acordurile încheiate între entități comerciale.

(4)  Fără a aduce atingere alineatului (5) de la prezentul articol și articolului 3a, Comisia pune documentele care i-au fost transmise în temeiul alineatelor (1) și (3) la dispoziția tuturor celorlalte state membre, în format electronic securizat.

(5)  Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru solicită Comisiei, în conformitate cu articolul 3a, să nu pună un acord interguvernamental existent, o modificare la un acord interguvernamental existent sau un nou acord interguvernamental la dispoziția altor state membre, acesta furnizează un rezumat al informațiilor transmise. Un astfel de rezumat cuprinde cel puțin următoarele informații cu privire la acordul sau modificarea în cauză:

(a)  obiectul,

(b)  obiectivul și domeniul de aplicare,

(c)  durata,

(d)  părțile contractante, și

(e)  informații cu privire la elementele sale principale.

  Comisia pune rezumatul la dispoziția tuturor celorlalte state membre, în format electronic.

Articolul 3a

Confidențialitate

(1)  Dacă se furnizează informații Comisiei în conformitate cu articolul 3 alineatele (1) - (4), un stat membru poate indica dacă vreo parte a informațiilor, fie ele comerciale sau alte informații a căror divulgare ar putea afecta activitățile părților implicate, urmează să fie considerate confidențiale și dacă informațiile furnizate pot fi comunicate altor state membre. Comisia respectă indicațiile respective.

(2)  Solicitările de tratament confidențial în temeiul prezentului articol nu limitează accesul Comisiei la informațiile confidențiale. Comisia se asigură că accesul la informațiile confidențiale este strict limitat la serviciile Comisiei pentru care este absolut necesar să dispună de aceste informații.

Articolul 4

Asistență din partea Comisiei

În cazul în care un stat membru transmite Comisiei notificarea cu privire la negocieri în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), statul membru respectiv poate solicita asistența Comisiei în cadrul negocierilor în cauză ▌.

La solicitarea statului membru în cauză sau la cererea Comisiei și cu aprobarea scrisă a statului membru în cauză, Comisia poate participa la negocieri în calitate de observator.

În cazul în care Comisia participă la negocieri în calitate de observator, aceasta poate oferi statului membru în cauză asistență privind modul în care poate evita o incompatibilitate între acordul interguvernamental sau modificarea în curs de negociere și dreptul Uniunii.

Articolul 5

Evaluarea compatibilității

(1)  În cazul în care un stat membru negociază un acord interguvernamental sau o modificare la un acord interguvernamental existent și, pe baza propriei evaluări, nu a putut ajunge la o concluzie fermă privind compatibilitatea acordului interguvernamental sau a modificării în curs de negociere cu dreptul Uniunii, acesta informează Comisia cu privire la situația menționată înainte de încheierea negocierilor și îi transmite proiectul de acord sau de modificare împreună cu anexele eventuale.

(2)  Comisia, în termen de patru săptămâni de la data primirii proiectului de acord sau de modificare, inclusiv a anexelor la acestea, informează statul membru în cauză cu privire la orice îndoială legată de compatibilitatea proiectului de acord sau a modificării cu dreptul Uniunii. În lipsa unui răspuns din partea Comisiei în termenul indicat, se consideră că Comisia nu a avut îndoieli.

(3)  În cazul în care Comisia informează statul membru în cauză în temeiul alineatului (2) că are îndoieli, aceasta informează statul membru în cauză cu privire la avizul său privind compatibilitatea proiectului de acord sau de modificare în cauză cu dreptul Uniunii în termen de 10 săptămâni de la data de primire menționată la alineatul (2) (perioada de examinare). În acord cu statul membru în cauză, perioada de examinare poate fi prelungită. În lipsa unui aviz al Comisiei în cursul perioadei de examinare, se consideră că Comisia nu a ridicat vreo obiecție.

(4)  Termenele prevăzute la alineatele (1) și (2) se scurtează în acord cu Comisia, dacă situația o impune.

Articolul 6

Coordonarea între statele membre

▌Comisia facilitează și încurajează coordonarea între statele membre cu scopul de a:

(a)  analiza evoluțiile în ceea ce privește acordurile interguvernamentale și de a asigura consecvența și coerența în cadrul relațiilor externe ale Uniunii în domeniul energiei cu țările producătoare, de tranzit și consumatoare;

(b)  identifica problemele comune legate de acordurile interguvernamentale și de a examina măsuri adecvate pentru soluționarea acestor probleme și, dacă este cazul, de a propune soluții;

(c)  pe baza celor mai bune practici și în consultare cu statele membre, de a elabora clauze standard opționale care, dacă se aplică, ar îmbunătăți în mod semnificativ conformitatea viitoarelor acorduri interguvernamentale cu dreptul Uniunii.

(ca)  sprijini, dacă este cazul, dezvoltarea acordurilor interguvernamentale multilaterale, care implică mai multe state membre sau Uniunea în ansamblu.

▌

Articolul 8

Rapoarte și revizuire

(1)  Până la 1 ianuarie 2016, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentei decizii.

(2)  Raportul evaluează, în special, măsura în care prezenta decizie promovează conformitatea acordurilor interguvernamentale cu dreptul Uniunii și un nivel înalt de coordonare între statele membre cu privire la acordurile interguvernamentale. Raportul evaluează, de asemenea, impactul pe care prezenta decizie îl are asupra negocierilor statelor membre cu țările terțe și dacă domeniul de aplicare al prezentei decizii și procedurile pe care le prevede sunt adecvate.

(3)  După prezentarea primului raport prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului la fiecare trei ani cu privire la informațiile primite în temeiul articolului 3, ținând seama de dispozițiile privind confidențialitatea din prezenta decizie.

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 10

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European,            Pentru Consiliu,

Președintele                  Președintele

EXPUNERE DE MOTIVE

Aprovizionarea stabilă și sigură cu energie este importantă pentru promovarea unui mediu economic previzibil pentru cetățeni și pentru sectorul industrial din Uniunea Europeană. Cea mai bună modalitate de a garanta siguranța aprovizionării cu energie este printr-o piață internă funcțională în domeniul energiei. Introducerea celui de-al treilea pachet legislativ în domeniul energiei a continuat eforturile UE de a liberaliza piața energiei. Multe state membre au separat generarea de energie de transportul acesteia, fapt ce a permis intrarea de noi actori pe piața aprovizionării cu energie. Al treilea pachet legislativ în domeniul energiei a eliminat barierele din calea intrării pe piața energiei și a mărit în mod considerabil lichiditățile acestuia. Chiar dacă al doilea și al treilea pachet legislativ în domeniul energiei nu au fost încă puse pe deplin în aplicare, rezultatele în statele membre în care au fost introduse sunt încurajatoare. Totuși persistă vulnerabilitățile externe. UE importă peste 60% din gazul necesar și 80% din petrolul necesar. Din păcate această tendință privind importurile este în creștere.

După criza aprovizionării cu gaz din 2009, s-au luat multe măsuri pentru îmbunătățirea securității aprovizionării cu energie pe piața UE a energiei. Criza gazului a arătat vulnerabilitatea sistemelor Uniunii Europene de aprovizionare cu energie. Adoptarea rapidă a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 a dotat Uniunea cu unele instrumente pentru combaterea viitoarelor întreruperi în aprovizionarea cu gaz. Criza gazului a arătat blocajele și deficiențele sistemului UE de aprovizionare cu gaz, iar primele măsuri pentru înlăturarea acestora au fost luate. Cu toate acestea rămân prezente provocările privind garantarea aprovizionării sigure la prețuri competitive pentru consumatorii europeni. Acordurile interguvernamentale în domeniul energiei între state membre și țări terțe fac parte din aceste provocări.

Așa cum este consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană, obiectivul politicii energetice a Uniunii este garantarea funcționării și securității pieței energiei. Din când în când, state membre încheie contracte cu țări terțe care pot avea un impact asupra funcționării corecte a pieței interne a energiei. Chiar dacă în cele mai multe cazuri contractele de aprovizionare cu energie sunt încheiate între entități comerciale, există unele situații în care se solicită sprijinul unui stat membru sub forma unui acord interguvernamental (AIG). Aceste cazuri se referă în general la dezvoltarea de infrastructuri de transport de gaz pentru care sunt necesare investiții mari. Pentru a garanta furnizorilor din țările terțe previzibilitatea și stabilitatea regimului juridic, se încheie un AIG. Nu poate fi exclusă posibilitatea ca scopul țării terțe să fie uneori obligarea statului membru de a garanta contractul comercial sau asigurarea unei poziții de monopol în aprovizionarea cu energie prin anumite infrastructuri.

Pentru a evita încălcarea regulilor pieței interne în domeniul energiei, este necesară cooperarea consolidată între state membre cu privire la AIG-urile în domeniul energiei. Statele membre ar trebui să împărtășească informațiile privind aceste AIG și Comisia trebuie să fie la curent cu contractele existente și cu negocierile în desfășurare. Comisia poate oferi statelor membre cunoștințe de specialitate și coordonarea eforturilor comune pentru a asigura respectarea regulilor pieței interne de către AIG. De aceea este necesar ca AIG-urile cu țările terțe care au un impact asupra pieței interne a energiei să fie supuse evaluării Comisiei. Pentru a evita dubla raportare către Comisie, ar trebui precizat că AIG-urile deja comunicate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 994/2010 nu trebuie raportate din nou. Aceeași situație ar trebui aplicată în cazurile contrarii.

Așa cum a demonstrat experiența, implicarea Comisiei în negocierile cu părți terțe poate avea un efect pozitiv asupra rezultatelor negocierilor. De aceea, trebuie extins dreptul Comisiei de a participa la negocieri. Prezența Comisiei ar contribui la obținerea unui rezultat care este conform cu regulile pieței interne, oferind astfel întreprinderilor siguranța că un anumit contract respectă legislația UE. Întreprinderile trebuie asigurate că AIG-ul nu încalcă dreptul UE și că nu va face obiectul unei proceduri de încălcare a obligațiilor, al cărei rezultat ar putea fi costisitor pentru întreprinderea implicată. O mai mare implicare a Comisiei ar facilita respectarea regulilor pieței interne a UE și ar îmbunătăți astfel securitatea juridică a participanților la piață.

Ar trebui subliniat faptul că respectarea recomandărilor emise de Comisie este la latitudinea statelor membre. Scopul acestui act legislativ este îmbunătățirea transparenței AIG-urilor încheiate de statele membre în domeniul energiei și să garanteze că statele membre sunt conștiente de respectarea sau nerespectarea regulilor pieței interne de către acord. Comisia va trebui să pregătească clauze standard neobligatorii pe care statele membre vor fi încurajate să le folosească. Aceste clauze vor asigura neîncălcarea dreptului UE de către AIG.

Acest act legislativ nu se referă la acordurile între entități comerciale, cu excepția cazului în care acestea fac parte dintr-un AIG. Acordurile între țări în mod normal nu ar trebui să implice întreprinderi, dar, având în vedere caracterul specific al domeniului de activitate, nu poate fi exclusă participarea întreprinderilor energetice la un AIG. Propunerea conține garanții adecvate care asigură neafectarea activității lor de zi cu zi de către această decizie. În plus, pentru a garanta că informațiile comerciale nu ajung la alte state membre, trebuie precizat mai clar ce tip de informații poate fi considerat confidențial. Această dispoziție ar trebui să ofere garanții adecvate întreprinderilor.

Acordurile care aduc atingere unui domeniu de competență comună a Uniunii și a statelor membre trebuie să fie conforme cu dreptul Uniunii. Statele membre sunt încurajate să ia măsurile necesare pentru a elimina incompatibilitățile identificate în AIG-ul cu țările terțe în domeniul energiei. Aceasta este o măsură necesară pentru a asigura funcționarea adecvată și securitatea pieței interne a energiei în Europa.

7.2.2012

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei

( COM(2011)0540 – C7‑0235/2011 – 2011/0238(COD) )

Raportoare pentru aviz: Marietta Giannakou

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Uniunea Europeană depinde într-o măsură considerabilă de importurile de energie. Peste 50% din necesarul total de energie al UE trebuie importat, această cifră fiind și mai ridicată în cazul gazelor și al petrolului. Ca urmare, securitatea energetică a UE este vulnerabilă în fața perturbărilor care pot apărea în procesul de aprovizionare din afara Uniunii.

Securitatea energetică are, de asemenea, o mare însemnătate pentru interesele strategice ale UE. Îmbunătățirile aduse securității energetice a UE ar contribui la consolidarea rolului strategic și a capacităților sale în domeniul politicii externe. Acordurile interguvernamentale pot veni în sprijinul obiectivului UE de a-și diversifica rutele și sursele de aprovizionare cu energie și, în special, de a-și extinde sursele de aprovizionare spre Marea Neagră, regiunea din Estul Mării Mediterane și Asia Centrală.

Pe de altă parte, importurile energetice reprezintă 6% din totalul importurilor UE, ceea ce presupune costuri și riscuri economice enorme pentru economia UE. Este în interesul UE și al statelor membre să gestioneze relațiile energetice externe prin acorduri interguvernamentale, să profite pe deplin de puterea de negociere a statelor membre și să exploateze la maxim potențialul vastei piețe interne europene prin schimbul de informații și de bune practici între statele membre și Comisie. În consecință, acordurile interguvernamentale, mai ales dacă sunt bine coordonate între statele membre, pot contribui la creșterea competitivității UE.

Pe lângă aceasta, schimbul de informații cu Comisia în ceea ce privește acordurile interguvernamentale ar trebui să garanteze faptul că acordurile individuale semnate de statele membre susțin și respectă legislația comunitară, ca de exemplu legislația privind piața internă, și multitudinea de acorduri internaționale și inițiative existente, precum Tratatul de instituire a Comunității Energetice, politicile europene de vecinătate, acordul de parteneriat și acordul de cooperare UE-Rusia, cele patru spații comune UE-Rusia, acordurile multilaterale cu țările din Asia Centrală și din regiunea Mării Negre, precum și viitoarele acorduri, precum noul acord preconizat UE-Rusia și, în special, dispozițiile acestuia referitoare la energie.

În sfârșit, acordurile interguvernamentale individuale oferă ocazia de a promova politicile UE privind respectarea drepturilor omului, democrația, buna guvernanță, statul de drept și dialogul social, schimbările climatice, protecția mediului, eficiența energetică și energia din surse regenerabile. De asemenea, odată cu creșterea nivelului de stabilitate și previzibilitate, aceste acorduri ar trebui și să poată promova pacea în zonele învecinate.

AMENDAMENTELE

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de decizie

Considerentul 1

Amendamentul    2

Propunere de decizie

Considerentul 2

Amendamentul    3

Propunere de decizie

Considerentul 3

Amendamentul    4

Propunere de decizie

Considerentul 4

Amendamentul    5

Propunere de decizie

Considerentul 9

Amendamentul    6

Propunere de decizie

Considerentul 12

Amendamentul    7

Propunere de decizie

Considerentul 13

Amendamentul    8

Propunere de decizie

Considerentul 14

Amendamentul    9

Propunere de decizie

Considerentul 15a (nou)

Amendamentul    10

Propunere de decizie

Articolul 1 – alineatul 1

Amendamentul    11

Propunere de decizie

Articolul 2 – punctul 1

Amendamentul    12

Propunere de decizie

Articolul 3 – alineatul 1

Amendamentul    13

Propunere de decizie

Articolul 3 – alineatul 2

Amendamentul    14

Propunere de decizie

Articolul 3 – alineatul 3

Amendamentul    15

Propunere de decizie

Articolul 5

Amendamentul    16

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 1 – litera a

Amendamentul    17

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 1 – litera b

Amendamentul    18

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 1 – litera ba (nouă)

Amendamentul    19

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 1 – litera c

Amendamentul    20

Propunere de decizie

Articolul 7

Amendamentul    21

Propunere de decizie

Articolul 8

PROCEDURĂ

30.1.2012

AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional

destinat Comisiei pentru industrie, cercetare și energie

referitor la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei

( COM(2011)0540 – C7‑0235/2011 – 2011/0238(COD) )

Raportor pentru aviz: Yannick Jadot

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Având în vedere faptul că, pentru o perioadă îndelungată de timp, UE va rămâne un importator net de energie, Comisia trebuie, în cadrul politicii sale comerciale, să asigure condiții favorabile comerțului cu produse energetice. Statele membre, care încheie acorduri interguvernamentale cu țări terțe, sprijină Comisia în realizarea acestui obiectiv, deoarece aceste acorduri se referă adesea și la condiții comerciale și la investiții în infrastructuri energetice fixe. Acest context ar fi putut justifica extinderea temeiului juridic al deciziei la articolul 207 din TFUE. Totuși, trebuie recunoscut faptul că domeniul de aplicare al deciziei îl constituie în primul rând stabilirea unui sistem de schimb de informații în scopul de a asigura funcționarea fără probleme a pieței interne, o mai bună sustenabilitate și securitatea aprovizionării cu energie și, în consecință, temeiul juridic îl constituie articolul 194 din TFUE. Instituirea unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei servește, prin urmare, în primul rând realizării obiectivelor politicii energetice europene.

Schimbul de informații propus între statele membre, împreună cu sprijinul coordonat al Comisiei Europene ar consolida piața internă, asigurând aplicarea corectă a legislației, cum ar fi cel de-al treilea pachet privind energia. Propunerea pune la dispoziție un instrument care să reducă presiunea pe care o cunosc statele membre de a accepta concesii în materie de reglementare în cadrul acordurilor interguvernamentale care ar putea fi incompatibile cu legislația UE. O mai bună informare și cunoaștere a evoluțiilor în materie de reglementare ar contribui, de asemenea, la elaborarea politicii pentru comerț a Comisiei față de statele care sunt mari furnizori de energie, ca de exemplu Rusia.

Pe lângă aceasta, ar putea contribui la creșterea securității aprovizionării UE prin coordonarea eforturilor statelor membre în cursul proceselor de negociere. Propunerea sprijină crearea de mecanisme de solidaritate prevăzute în regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaz prin furnizarea de informații cu privire la cantitățile și sursele de energie importată, în scopul de a face din securitatea aprovizionării o realitate pentru toate statele membre ale UE. În al doilea rând, garantând faptul că toate acordurile sunt pe deplin compatibile cu legislația privind piața internă pentru energie a Uniunii și cu legislația UE, propunerea consolidează, de asemenea, securitatea aprovizionării cu energie, oferind, prin urmare, un cadru juridic stabil, necesar investițiilor realizate. Aceasta este și în interesul competențelor UE în domeniul comercial și al investițiilor. Având în vedere faptul că UE cheltuiește mai mult de 400 de miliarde EUR pe an pentru importul de energie, sunt necesare reducerea datoriei externe a UE în domeniul energiei, precum și creșterea independenței sale geopolitice și a securității energiei. Mecanismul de schimb de informații propus și eforturile simultane ale statelor membre de a realiza obiectivul minim de 20% de economii de energie vor reduce cu cel puțin 50 de miliarde EUR pe an transferul de fonduri din economiile UE către țările producătoare de energie și vor consolida securitatea energetică în UE.

Mecanismul de schimb de informații ar trebui, de asemenea, să contribuie la consolidarea sustenabilității prin coordonarea deciziilor privind investițiile în energie cu obiectivele UE pe termen lung referitoare la climă și energie și prin evitarea duplicării infrastructurii de transport a energiei. Aceasta din urmă ar putea avea ca efect, luând în considerare ciclurile de investiții de durată și durata de viață a acestei infrastructuri, pierderi ale eficienței, precum și blocarea de resurse legată de consolidarea excesivă a capacităților de combustibil fosil, inutile în cadrul viitoarei economii durabile a UE, fiind, în același timp, ineficientă din punct de vedere economic, generând costuri suplimentare. Acest aspect a fost deja evocat de Parlamentul European în Raportul Bendtsen[8], care afirmă că economiile de energie sunt hotărâtoare în mărirea securității aprovizionării, deoarece realizarea obiectivului de 20% de economii de energie ar echivala cantitatea de energie furnizată de 15 conducte Nabucco. Obiectivul final trebuie să îl reprezinte faptul că ansamblul întreprinderilor și consumatorilor din statele membre beneficiază de o aprovizionare durabilă și sigură cu energie, la prețuri accesibile.

Amendamentele propuse sprijină propunerea Comisiei în acest scop, menținând în același timp autonomia statelor membre în negocierea acordurilor cu țări terțe.

Modalitatea cea mai eficientă de garantare a certitudinii necesare o reprezintă verificarea ex-ante a compatibilității privind negocierea acordurilor interguvernamentale, și anume a compatibilității tratatelor cu legislația UE și cu obiectivele politice pe termen lung. Pentru o acțiune efectivă, evaluarea de către Comisie a noilor acorduri înainte de încheierea acestora trebuie să devină regulă. În cazul în care statele membre trebuie să asigure compatibilitatea juridică, precum și o mai bună securitate a aprovizionării și sustenabilitate, Comisia are datoria de a evalua măsurile respective și de a propune modificările necesare prin intermediul unui aviz. Statul membru în cauză primește aceste recomandări în timp util pentru a se evita incertitudinile juridice și deciziile necoordonate, nedurabile sau cu o bază economică greșită, precum și introducerea mai târziu de către Comisie a unor proceduri privind posibile încălcări.

Din aceleași motive, acordurile existente ar trebui evaluate de Comisie, însoțite de comentarii legate de posibile incompatibilități cu legislația UE, pentru a permite statelor membre să poarte o renegociere corespunzătoare a acestor acorduri. Cu toate acestea, nu ar trebui să se ia în considerare niciun proces formal de autorizare a acordurilor existente sau noi, deoarece aceasta ar implica depășirea cadrului deciziei propuse.

Pentru evitarea alocării de sarcini inutile întreprinderilor și statelor membre, ar trebui, de asemenea, să se stabilească în mod clar că Comisia va trebui să aplice o abordare sistematică și coerentă la emiterea avizului, în special în ceea ce privește ansamblul dispozițiilor legislative ale UE. Orice excepții actuale sau viitoare în ceea ce privește accesul părților terțe ar trebui evaluate în contextul unui cadru juridic solid al politicii privind concurența și elaborate în beneficiul cetățenilor UE, în special al consumatorilor de energie, care ar trebui să se bucure pe deplin de avantajele unei piețe liberalizate a energiei. Acest fapt ar trebui considerat obiectivul schimbului de informații propus consolidat.

AMENDAMENTE

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de decizie

Considerentul 3

Amendamentul    2

Propunere de decizie

Considerentul 4a (nou)

Amendamentul    3

Propunere de decizie

Considerentul 5

Amendamentul    4

Propunere de decizie

Considerentul 10

Amendamentul    5

Propunere de decizie

Considerentul 13a (nou)

Amendamentul    6

Propunere de decizie

Considerentul 14a (nou)

Amendamentul    7

Propunere de decizie

Considerentul 14b (nou)

Amendamentul    8

Propunere de decizie

Articolul 1 – alineatul 1

Amendamentul    9

Propunere de decizie

Articolul 3 – alineatul 1

Amendamentul    10

Propunere de decizie

Articolul 3 – alineatul 2

Amendamentul    11

Propunere de decizie

Articolul 5 – alineatul 1

Amendamentul    12

Propunere de decizie

Articolul 5a (nou)

Amendamentul    13

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 1 – partea introductivă

Amendamentul    14

Propunere de decizie

Articolul 6 – litera c

Amendamentul    15

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 1 – litera ca (nouă)

Amendamentul    16

Propunere de decizie

Articolul 6a (nou)

Amendamentul    17

Propunere de decizie

Articolul 8 – titlu

Amendamentul    18

Propunere de decizie

Articolul 8 – alineatul 1a (nou)

PROCEDURĂ

PROCEDURĂ