Document de ședință

A7-0021/2014

13.1.2014

***I

RAPORT

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor

( COM(2011)0752 – C7‑0444/2011 – 2011/0367(COD) )

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportor: Lorenzo Fontana

PR_COD_1consamCom

CUPRINS

Pagina

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN  5

ANEXĂ LA PROIECTUL DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ  57

AVIZ al Comisiei pentru bugete  59

PROCEDURĂ  80

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor

( COM(2011)0752 – C7‑0444/2011 – 2011/0367(COD) )

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului ( COM(2011)0752 ),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 78 alineatul (2), articolul 79 alineatele (2) și (4), articolul 82 alineatul (1), articolul 84 și articolul 87 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0444/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2012[1],

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 18 iulie 2012[2],

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat în scrisoarea din 20 decembrie 2013 , de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete ( A7-0021/2014 ),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN[3]*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

REGULAMENTUL (UE) Nr. .../2013

AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din

de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2), articolul 79 alineatul (2), articolul 79 alineatul (4), articolul 82 alineatul (1), articolul 84 și articolul 87 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [4],

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor [5],

acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Politica Uniunii Europene în domeniul afacerilor interne este de a crea un spațiu de libertate, securitate și justiție: un spațiu fără frontiere interne, în care persoanele pot intra, se pot deplasa, pot trăi și lucra în mod liber, având încredere că drepturile lor sunt respectate pe deplin și că securitatea le este asigurată, având în vedere provocările comune, ca de exemplu dezvoltarea unei politici de imigrare cuprinzătoare a Uniunii pentru consolidarea competitivității și a coeziunii sociale a Uniunii, crearea unui sistem european comun de azil▌, prevenirea ▌amenințărilor pe care le reprezintă criminalitatea gravă și organizată, precum și pentru combaterea imigrației clandestine, a traficului de persoane, a infracțiunilor informatice și a terorismului.

(1a)  Este necesar să se adopte o abordare integrată a problemelor care derivă din presiunea migrației și a cererilor de azil și cu privire la gestionarea frontierelor externe ale UE, cu asigurarea respectării depline a dreptului internațional și a celui privind drepturile omului, inclusiv pentru acțiunile puse în aplicare în țări terțe, demonstrând solidaritate între toate statele membre și o conștientizare a necesității de a se respecta responsabilitățile naționale, asigurând, în același timp, o definire clară a sarcinilor.

(2)  Finanțarea Uniunii cu scopul de a sprijini dezvoltarea acestui domeniu ar trebui să aducă valoare adăugată pentru Uniune și să constituie un semnal concret al solidarității și al responsabilității comune, atribute indispensabile pentru a se răspunde provocărilor comune.

(3)  Existența unui cadru comun ar trebui să asigure coerența, simplificarea și aplicarea uniformă, aspecte necesare ale finanțării domeniilor de politică vizate.

(3a)  Utilizarea fondurilor în acest domeniu ar trebui să fie coordonată pentru a asigura complementaritatea, eficiența și vizibilitatea, precum și pentru a obține sinergii bugetare.

(4)  Un cadru comun ar trebui să stabilească principiile de asistență și să identifice responsabilitățile statelor membre și ale Comisiei în asigurarea aplicării acestor principii, inclusiv în prevenirea și detectarea neregulilor și a fraudei.

(5)  Acest tip de finanțare din partea Uniunii ar fi mai eficient și mai bine focalizat atunci când cofinanțarea acțiunilor eligibile s-ar baza pe programarea strategică multianuală, elaborată de către fiecare stat membru, în dialog cu Comisia.

(6)  Măsurile care vizează țările terțe și care au legătură cu țările terțe care beneficiază de sprijin prin intermediul fondului ar trebui adoptate în sinergie și coerență cu alte acțiuni desfășurate în afara Uniunii și care beneficiază de sprijin în cadrul instrumentelor geografice și tematice de asistență externă a Uniunii. În special, în punerea în aplicare a acestor acțiuni, ar trebui să se aibă în vedere coerența deplină cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii externe și ale politicii externe ale Uniunii referitoare la țara sau regiunea în cauză. Acestea nu ar trebui să fie destinate să sprijine acțiuni care sunt direct orientate către▌ dezvoltare și, atunci când este cazul, ar trebui să completeze asistența financiară acordată prin intermediul instrumentelor de ajutor extern. Ar trebui să se respecte principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, astfel cum este stabilit la punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea. De asemenea, este important să se asigure că punerea în aplicare a asistenței de urgență▌ este coerentă și, după caz, complementară în raport cu politica umanitară a Uniunii și că aceasta respectă principiile umanitare, astfel cum sunt stabilite prin Consensul european privind ajutorul umanitar.

(7)  Acțiunea externă ar trebui să fie consecventă și coerentă, conform articolului 18 alineatul (4) din TUE.

(8)  Înainte de pregătirea programelor multianuale ca mijloc de realizare a obiectivelor acestui tip de finanțare din partea Uniunii, statele membre și Comisia ar trebui să inițieze un dialog politic și să stabilească prin intermediul acestuia o strategie coerentă pentru fiecare stat membru în parte. În urma încheierii dialogului politic, fiecare stat membru ar trebui să prezinte Comisiei un program național în care să descrie modul în care vizează să îndeplinească obiectivele regulamentului specific relevant pentru perioada 2014-2020. Comisia ar trebui să examineze dacă programul național este conform cu obiectivele respective și cu rezultatul dialogului politic. În plus, Comisia ar trebui să examineze dacă distribuția finanțării Uniunii între obiective respectă procentajul minim stabilit pentru fiecare obiectiv în regulamentul specific relevant. Ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a se delimita de aceste procentaje minime, caz în care acestea ar trebui să precizeze motivele devierii în programul lor național. În eventualitatea în care motivele invocate de statul membru nu sunt considerate adecvate, Comisia poate să nu aprobe programul național. Comisia ar trebui să informeze cu regularitate Parlamentul European cu privire la rezultatul dialogurilor politice, cu privire la întregul proces de programare, inclusiv pregătirea programelor naționale, respectând procentajul minim stabilit pentru fiecare obiectiv în regulamentele specifice relevante, precum și cu privire la aplicarea programelor naționale.

(9)  Strategia ar trebui să facă obiectul unei evaluări la jumătatea perioadei, pentru a asigura finanțarea corespunzătoare în perioada 2018-2020.

(10)  Statele membre ar trebui, într-un mod coerent cu principiul proporționalității și cu necesitatea de a se minimiza sarcina administrativă, să instituie un parteneriat cu autoritățile și organismele vizate pentru a dezvolta și pentru a aplica ▌programele lor naționale pe întreaga perioadă multianuală. Statele membre se vor asigura că nu va exista niciun conflict de interese între parteneri în diferitele etape ale ciclului de programare. Fiecare stat membru ar trebui să instituie un comitet de monitorizare a programului național și să îi ofere asistență în procesul de examinare a punerii în aplicare și a progreselor înregistrate pentru atingerea obiectivelor programului. Fiecare stat membru ar trebui să fie răspunzător pentru instituirea modalităților practice de instituire a comitetului de monitorizare.

(11)  Eligibilitatea cheltuielilor în cadrul programelor naționale ar trebui stabilită prin dreptul intern, sub rezerva principiilor comune stabilite în prezentul regulament. Datele inițiale și finale pentru eligibilitatea cheltuielilor ar trebui să fie definite astfel încât să se prevadă norme uniforme și echitabile pentru aplicarea programelor naționale.

(12)  Asistența tehnică ar trebui să permită statelor membre să susțină aplicarea programelor lor naționale și să asiste beneficiarii în ceea ce privește respectarea obligațiilor lor și a dreptului Uniunii. După caz, asistența tehnică ar putea acoperi costurile suportate de autoritățile competente din țări terțe.

(13)  În vederea asigurării unui cadru adecvat pentru acordarea rapidă a asistenței de urgență, prezentul regulament ar trebui să faciliteze sprijinirea activităților care au generat cheltuieli, anterior formulării cererii de asistență, dar nu înainte de 1 ianuarie 2014, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar[6] care permite această flexibilitate în cazuri excepționale și bine întemeiate. Sprijinul poate constitui 100% din cheltuielile eligibile în cazuri bine justificate în care este esențial pentru acțiunile care urmează să fie întreprinse, mai ales atunci când beneficiarul este o organizație internațională sau neguvernamentală. Acțiunile sprijinite din asistența de urgență ar trebui să derive direct din situația de urgență și nu ar trebui să înlocuiască investiții pe termen lung ale statelor membre.

(13а)  Deciziile adoptate cu privire la contribuția de la bugetul Uniunii ar trebui să fie documentate corespunzător pentru a menține o pistă de audit adecvată.

(14)  Interesele financiare ale Uniunii▌ ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, care să includă prevenirea, identificarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, dacă este cazul, impunerea de penalități de ordin administrativ și financiar în conformitate cu Regulamentul financiar.

(14a)  În contextul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene, verificările și auditurile la fața locului executate de statele membre, Comisie, Curtea de Conturi și OLAF pot fi atât anunțate, cât și neanunțate operatorilor economici, în conformitate cu legislația aplicabilă.

(14b)  Noua structură a fondurilor legate de CFM Interne vizează simplificarea normelor aplicabile și reducerea sarcinii administrative pentru beneficiari. Cu toate acestea, mecanismul de control ar trebui să rămână eficient și, prin urmare, este important să se reamintească normele aplicabile pentru protejarea intereselor financiare ale UE, care prevăd verificări și audituri la fața locului care pot fi atât anunțate, cât și neanunțate.

(15)  Statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru a garanta funcționarea adecvată a sistemului de gestiune și control, precum și calitatea punerii în aplicare. În acest scop, este necesar să se stabilească principiile generale și funcțiile necesare pe care ar trebui să le îndeplinească aceste sisteme.

(16)  Pentru a se garanta aplicarea eficientă și corectă a programelor naționale, ar trebui să se precizeze obligațiile care le revin statelor membre în ceea ce privește sistemele de gestiune și control, prevenirea, identificarea și corectarea neregulilor și încălcărilor dreptului Uniunii.

(17)  În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, statele membre ar trebui să aibă responsabilitatea principală, prin intermediul sistemelor proprii de gestiune și control, pentru punerea în aplicare și controlul programelor naționale. Sprijinul acordat în temeiul regulamentelor specifice se pune în aplicare în strânsă cooperare între Comisie și statele membre, în conformitate cu principiul subsidiarității.

(17a)  Statele membre ar trebui să facă uz deplin de cunoștințele, expertiza și experiența acumulate de către organisme publice și/sau private în punerea în aplicare a fondurilor precedente în domeniul afacerilor interne.

(18)  Numai autoritățile responsabile desemnate de statele membre oferă asigurarea rezonabilă a efectuării controalelor necesare înainte de a acorda beneficiarilor sprijin de la bugetul Uniunii. Prin urmare, ar trebui să se prevadă în mod explicit că se pot rambursa de la bugetul Uniunii doar cheltuielile efectuate de autoritățile responsabile desemnate.

(19)  Ar trebui să fie stabilite competențele și responsabilitățile Comisiei în ceea ce privește verificarea funcționării efective a sistemelor de gestiune și control, precum și în ceea ce privește solicitarea întreprinderii de acțiuni de către statele membre.

(20)  Angajamentele bugetare ale Uniunii ar trebui afectate anual. Pentru a asigura gestionarea eficace a programului, este necesar să se stabilească norme comune pentru plata soldului anual și a soldului final.

(21)  Plata reprezentând prefinanțarea efectuată la începerea programelor garantează că statul membru are mijloacele necesare pentru a oferi sprijin beneficiarilor în ceea ce privește punerea în aplicare a programului de îndată ce programul este aprobat. Prin urmare, ar trebui să se prevadă dispoziții privind sumele inițiale de prefinanțare. Prefinanțarea inițială ar trebui lichidată în totalitate la închiderea programului. Autoritățile responsabile ar trebui să se asigure că beneficiarii primesc cu promptitudine întreaga sumă la care au dreptul.

(21a)  În plus, ar trebui să se asigure o prefinanțare anuală pentru a se asigura că statele membre au mijloace suficiente pentru a aplica programele lor naționale. Prefinanțarea anuală ar trebui lichidată în fiecare an prin plata soldului anual.

(22)  Revizuirea trienală a Regulamentului financiar[7] introduce modificări la metoda de gestiune partajată de care trebuie să se țină seama.

(23)  În vederea consolidării răspunderii pentru cheltuielile cofinanțate de la bugetul Uniunii într-un anumit an, ar trebui creat un cadru adecvat pentru verificarea și închiderea anuală a conturilor. Conform acestui cadru, autoritatea responsabilă ar trebui să transmită Comisiei, pentru un program național, documentele prevăzute la articolul 59 din Regulamentul 966/2012 [noul Regulament financiar].

(24)  Pentru a susține asigurarea care stă la baza verificării și închiderii anuale a conturilor în Uniune, ar trebui stabilite dispoziții comune privind natura și nivelul controalelor care urmează a fi efectuate de statele membre.

(25)  Pentru a asigura buna gestiune financiară a resurselor Uniunii, ar putea să se considere necesar ca rectificările financiare să fie efectuate de către Comisie. Pentru a asigura securitatea juridică pentru statele membre, este important să se definească circumstanțele în care nerespectarea legislației Uniunii sau a legislației naționale pertinente poate duce la rectificări financiare din partea Comisiei. Pentru a se asigura că rectificările financiare pe care Comisia le poate impune statelor membre sunt legate de protecția intereselor financiare ale Uniunii, acestea ar trebui să se limiteze la cazurile în care încălcarea legislației Uniunii sau a legislației naționale privește, direct sau indirect, eligibilitatea, regularitatea, gestiunea sau controlul acțiunilor și al cheltuielilor corespunzătoare. Pentru a garanta proporționalitatea, este important ca natura și gravitatea abaterii să fie luate în considerare de Comisie atunci când stabilește valoarea rectificării financiare. În acest sens, este necesar să se stabilească criteriile pentru aplicarea rectificărilor financiare de către Comisie și procedura care poate duce la o decizie privind rectificarea financiară.

(26)  Pentru a stabili relația financiară între autoritățile responsabile și bugetul Uniunii, Comisia ar trebui să verifice anual conturile acestor autorități. Decizia cu privire la verificarea și închiderea conturilor trebuie să vizeze exhaustivitatea, acuratețea și veridicitatea conturilor, dar nu și conformitatea cheltuielilor cu legislația Uniunii.

(27)  Comisia, care este responsabilă de aplicarea corectă a dreptului Uniunii în temeiul articolului 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ar trebui să decidă dacă cheltuielile suportate de statele membre sunt efectuate în conformitate cu legislația Uniunii. Statele membre ar trebui să aibă dreptul de a justifica deciziile privind efectuarea plăților. Pentru a oferi statelor membre asigurări juridice și financiare în ceea ce privește cheltuielile efectuate în trecut, ar trebui stabilită o perioadă maximă în care Comisia să decidă asupra consecințelor financiare care decurg din nerespectarea legislației.

(27a)  Este important să se asigure buna gestiune financiară și punerea în aplicare eficace, în același timp cu asigurarea transparenței, a securității juridice, a accesibilității finanțării și a egalității de tratament al beneficiarilor.

(27b)  Pentru a se simplifica utilizarea finanțării și pentru a se reduce riscul de eroare, asigurând, în același timp, posibilitatea diferențierii atunci când este necesar pentru a reflecta caracteristicile specifice ale politicii, este adecvat să se definească formele de sprijin, condiții armonizate pentru eligibilitatea de primire a granturilor de cheltuieli, inclusiv opțiuni de simplificare a costurilor. În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să adopte norme naționale cu privire la eligibilitatea cheltuielilor.

(28)  Pentru a încuraja disciplina financiară, este oportun să se definească modalitățile de dezangajare a oricărei părți a angajamentului bugetar aferent unui program național, în special atunci când o sumă poate fi exclusă din dezangajare, în principal în situația în care întârzierile în punerea în aplicare apar ca urmare a unei proceduri judiciare sau a unui recurs administrativ cu efect de suspendare sau din motive de forță majoră.

(29)  Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor generale privind dezangajarea, normele stabilite ar trebui să prezinte detaliat modul de stabilire a termenelor-limită pentru dezangajare și modul de calcul al sumelor respective.

(30)  Este important să aducem în atenția publicului larg realizările obținute prin fondurile Uniunii. Cetățenii au dreptul să cunoască modul în care sunt cheltuite resursele financiare ale Uniunii. Responsabilitatea privind comunicarea informațiilor corespunzătoare către public ar trebui să revină Comisiei, autorităților responsabile și beneficiarilor. Pentru a îmbunătăți eficiența comunicării cu publicul larg și pentru a asigura sinergii mai puternice între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, bugetul alocat pentru acțiunile de comunicare în temeiul prezentei finanțări din partea Uniunii contribuie, de asemenea, la acoperirea comunicării instituționale a priorităților politice ale Uniunii Europene, dacă acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentei finanțări acordate de Uniune.

(31)  În scopul asigurării difuzării ample a informațiilor cu privire la prezenta finanțare acordată de Uniune și pentru a informa beneficiarii potențiali cu privire la oportunitățile de finanțare, ar trebui definite normele detaliate referitoare la măsurile de informare și de comunicare, precum și anumite caracteristici tehnice ale unor astfel de măsuri în baza prezentului regulament, iar fiecare stat membru ar trebui cel puțin să creeze un site internet sau un portal de internet unde să includă informațiile necesare. Statele membre ar trebui să organizeze campanii cu forme mai directe de comunicare pentru a informa în mod corespunzător potențialii beneficiari prin, între altele, organizarea de evenimente publice periodice, așa-numite zile informative și sesiuni de formare.

(32)  Eficiența acțiunilor care beneficiază de sprijin depinde, de asemenea, de evaluarea acțiunilor respective și de difuzarea rezultatelor obținute. Ar trebui oficializate responsabilitățile statelor membre și ale Comisiei în această privință, precum și modalitățile de garantare a fiabilității evaluării și a calității informațiilor conexe.

(32a)  În aplicarea regulamentului, inclusiv la pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să consulte experți din toate statele membre.

(33)  Pentru a modifica dispozițiile prezentului regulament privind principiile comune în materie de eligibilitate a cheltuielilor, competența de adoptare a actelor legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul activității pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu.

(34)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui investită cu competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie [8].

(35)  Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru actele de punere în aplicare ce stabilesc obligații comune pentru statele membre, în special cu privire la furnizarea informațiilor către Comisie, iar procedura de consultare ar trebui folosită pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind modelele pentru furnizarea informațiilor către Comisie, dată fiind natura lor pur tehnică.

(36)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv stabilirea dispozițiilor generale, nu poate fi suficient realizat de către statele membre, putând fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, conform principiului subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.▌

(36a)  În măsura în care prezentul regulament stabilește norme generale necesare pentru a se putea pune în aplicare regulamente specifice care prevăd aplicabilitatea acestuia la regulamentele specifice respective și care constituie acte bazate pe acquis-ul Schengen în legătură cu țări cărora li se aplică aceste regulamente specifice pe bază de protocoale relevante anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau pe bază de acorduri relevante, prezentul regulament ar trebui să se aplice împreună cu aceste regulamente specifice. În această măsură, înseamnă că prezentul regulament poate stabili o legătură cu dispozițiile regulamentelor specifice care dezvoltă acquis-ul Schengen și poate avea un impact direct asupra acestora, afectând, astfel, cadrul juridic al acestuia din urmă.

(36b)  În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat dorința de a participa la adoptarea și punerea în aplicare a prezentului regulament.

(36c)  În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat dorința de a participa la adoptarea și punerea în aplicare a prezentului regulament.

(37)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale,

(38)  Este oportună alinierea duratei prezentului regulament la Regulamentul Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020* [*JO ...]. În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2014.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectiv și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește normele generale de aplicare a regulamentelor specifice în ceea ce privește:

(a)  finanțarea cheltuielilor;

(b)  parteneriatul, programarea, raportarea, monitorizarea și evaluarea;

(c)  sistemele de gestiune și control care trebuie instituite de statele membre;

(d)  verificarea și închiderea conturilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

(a)  „regulamente specifice” înseamnă:

–  Regulamentul .../2012/UE [de instituire a Fondului pentru azil și migrație pentru perioada 2014-2020];

–  Regulamentul …/2012/UE [de instituire, ca parte a Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și

–  orice alt regulament care conține dispoziții privind aplicarea prezentului regulament.

(b)  „programare” înseamnă procesul de organizare, luare a deciziilor și finanțare în mai multe etape pentru punerea în aplicare, pe bază multianuală, a acțiunii comune a UE și a statelor membre în vederea realizării obiectivelor regulamentelor specifice;

(c)  „acțiune” înseamnă un proiect sau un grup de proiecte selectate de către autoritatea responsabilă de programul național în cauză sau sub răspunderea acesteia, care contribuie la obiectivele generale și specifice urmărite prin regulamentele specifice;

(d)  „acțiunea Uniunii” înseamnă o acțiune transnațională sau o acțiune de interes special pentru Uniune, astfel cum este definită în regulamentele specifice;

(e)  „proiect” înseamnă mijloacele specifice și practice utilizate pentru punerea în aplicare, integrală sau parțială, a unei acțiuni de către un beneficiar al contribuției Uniunii;

(f)  „asistență de urgență” înseamnă un proiect sau un grup de proiecte care abordează o situație de urgență, astfel cum este definită în regulamentele specifice;

(g)  „beneficiar” înseamnă destinatarul unei contribuții a Uniunii în cadrul unui proiect, indiferent dacă este un organism public sau privat, o organizație internațională sau Crucea Roșie, Federația Internațională a Societăților Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

CAPITOLUL II

PRINCIPII DE ASISTENȚĂ

Articolul 3

Principii generale

(1)  Regulamentele specifice prevăd acordarea de sprijin, prin programele naționale, pentru acțiunile Uniunii și asistența de urgență, în completarea intervenției naționale, regionale și locale, în vederea realizării obiectivelor Uniunii și aducând o valoare adăugată pentru Uniune.

(2)  Comisia și statele membre se asigură că sprijinul acordat în temeiul regulamentelor specifice și de către statele membre este consecvent cu activitățile, politicile și prioritățile relevante ale Uniunii Europene și complementar celorlalte instrumente ale Uniunii Europene, ținând cont de contextul specific al fiecărui stat membru.

(3)  Sprijinul acordat în temeiul regulamentelor specifice se pune în aplicare în strânsă cooperare între Comisie și statele membre.

(4)  În conformitate cu responsabilitățile lor, Comisia și statele membre, împreună cu SEAE, asigură, în ceea ce privește acțiunile din țările terțe și în legătură cu țările terțe, coordonarea între acest regulament și regulamentele specifice, precum și cu celelalte politici, strategii și instrumente relevante ale Uniunii, inclusiv cele din cadrul acțiunii externe a Uniunii.

(4a)  Comisia și statele membre, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă, după caz, se asigură că acțiunile din țările terțe și în legătură cu țările terțe se întreprind în sinergie și coerență cu alte acțiuni din afara Uniunii sprijinite prin instrumente ale Uniunii. Acestea se asigură, în mod special, că aceste acțiuni:

(a)  sunt coerente cu politica externă a UE, respectă principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare și sunt coerente cu documentele de programare strategică pentru regiunea sau țara respectivă;

(b)  se axează pe măsuri care nu vizează dezvoltarea;

(c)  slujesc interesele politicilor interne ale Uniunii și sunt conforme cu activitățile întreprinse în interiorul Uniunii.

(5)  Comisia și statele membre aplică principiul bunei gestiuni financiare, în conformitate cu articolul [30] din Regulamentul financiar, respectiv în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității.

(6)  Comisia și statele membre asigură eficacitatea sprijinului acordat în temeiul regulamentelor specifice, inclusiv prin monitorizare, raportare și evaluare.

(7)  Comisia și statele membre își îndeplinesc rolurile care le revin în legătură cu prezentul regulament și regulamentele specifice, cu scopul de a reduce sarcina administrativă a beneficiarilor, a statelor membre și a Comisiei, ținând cont de principiul proporționalității.

Articolul 4

Conformitatea cu legislația Uniunii și legislația națională

Acțiunile finanțate prin regulamentele specifice sunt conforme cu legislația Uniunii și cu legislația națională aplicabile.

Articolul 5

Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene

(1)  Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când sunt puse în aplicare acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament și al regulamentelor specifice, interesele financiare ale Uniunii Europene sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin verificări efective, iar dacă se identifică nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare efective, proporționale și cu efect disuasiv.

(2)  Statele membre previn, detectează și corectează neregulile și recuperează sumele plătite necuvenit, împreună cu dobânzile aferente efectuării cu întârziere a plăților. Statele membre notifică aceste nereguli Comisiei, pe care o informează în mod constant cu privire la progresele semnificative în desfășurarea procedurilor administrative și judiciare aferente.

(3)  În cazul în care sumele plătite în mod necuvenit unui beneficiar nu pot fi recuperate din vina sau din cauza neglijenței unui stat membru, respectivul stat membru este responsabil de rambursarea sumelor în cauză către bugetul ▌Uniunii.

(4)  Statele membre asigură prevenirea efectivă a actelor de fraudă, în special în ceea ce privește domeniile cu un grad ridicat de risc, astfel încât acțiunile de prevenire să reprezinte totodată un factor disuasiv, ținându-se seama de beneficiile și caracterul proporțional al măsurilor.

(5)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 54, în ceea ce privește obligațiile statelor membre prevăzute la alineatele (2) și (3). Comisia adoptă acte de punere în aplicare în conformitate cu procedura de consultare în temeiul articolului 55 alineatul (2) prin care stabilește frecvența de raportare a neregulilor și formatul de raportare care trebuie utilizat.

(6)  Comisia ori reprezentanții săi și Curtea de Conturi au competența de a audita, în baza documentelor și la fața locului, toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii în temeiul prezentului regulament și al regulamentelor specifice.

(7)  Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate desfășura investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului▌ în conformitate cu dispozițiile și procedurile descrise în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind verificările și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri pentru a stabili dacă s-a săvârșit un act de fraudă, un act de corupție sau o altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii ▌în legătură cu un acord de grant, o decizie de grant sau cu un contract finanțat în temeiul prezentului regulament și al regulamentelor specifice.

(8)  Fără a se aduce atingere alineatelor ▌(1), (6) și (7), acordurile de cooperare cu țări terțe și organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de grant ▌care rezultă din aplicarea prezentului regulament și a regulamentelor specifice conțin dispoziții care autorizează în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în limitele competențelor care le revin.

▌

CAPITOLUL III

CADRUL FINANCIAR PENTRU ACȚIUNILE UNIUNII, ASISTENȚA DE URGENȚĂ ȘI ASISTENȚA TEHNICĂ

Articolul 7

Cadrul de punere în aplicare

(1)  Comisia stabilește suma globală pusă la dispoziție pentru acțiunile Uniunii, asistența de urgență și asistența tehnică la inițiativa Comisiei în cadrul creditelor anuale ale bugetului Uniunii.

(2)  Comisia adoptă, printr-un act de punere în aplicare, programul de lucru pentru acțiunile Uniunii și asistența de urgență. Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55 alineatul (3).

(3)  Pentru a asigura disponibilitatea resurselor în timp util, Comisia poate adopta, separat, un program de lucru privind asistența de urgență.

(4)  Acțiunile Uniunii, asistența de urgență și asistența tehnică acordate la inițiativa Comisiei pot fi puse în aplicare:

–  direct, de către Comisie sau prin agențiile executive;

–  indirect, de către alte entități și persoane decât statele membre, în conformitate cu articolul ▌60 din Regulamentul financiar.

Articolul 8

Asistența de urgență

(1)  Ca răspuns la o situație de urgență, astfel cum este definită în regulamentele specifice, Comisia poate decide să acorde asistență de urgență. În aceste cazuri, Comisia informează prompt Parlamentul European și Consiliul.

(2)  În limita resurselor disponibile, asistența de urgență poate reprezenta până la 100% din cheltuielile eligibile.

(3)  Aceasta poate consta în asistență în statele membre și în țările terțe, în conformitate cu obiectivele și acțiunile definite în regulamentele specifice.

(4)  Asistența de urgență poate susține cheltuielile suportate anterior datei depunerii cererii de grant sau cererii de asistență, dar nu înainte de 1 ianuarie 2014, atunci când acest lucru este necesar pentru punerea în aplicare a acțiunii.

(5)  Asistența de urgență poate lua forma granturilor atribuite direct agențiilor Uniunii.

Articolul 9

Acțiunile Uniunii și asistența de urgență în țările terțe sau în legătură cu țările terțe

(1)  Comisia poate decide să finanțeze acțiunile Uniunii și asistența de urgență în țările terțe sau în legătură cu țările terțe, în conformitate cu obiectivele și acțiunile definite în regulamentele specifice.

(2)  Atunci când acțiunile de acest tip sunt aplicate direct, următoarele entități pot depune cereri pentru granturi:

(a)  statele membre;

(b)  țările terțe, în cazuri justificate corespunzător, atunci când este necesar un grant pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament și ale regulamentelor specifice;

(c)  organismele comune instituite de țări terțe și de Uniune sau de statele membre;

(d)  organizațiile internaționale, inclusiv organizațiile regionale, organizațiile, serviciile sau misiunile Organizației Națiunilor Unite, instituțiile financiare internaționale și băncile de dezvoltare, precum și instituțiile cu jurisdicție internațională, în măsura în care acestea contribuie la obiectivele regulamentului specific (regulamentelor specifice) vizat(e);

(e)  Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR), Federația Internațională a Societăților Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie;

(f)  organizațiile neguvernamentale instituite și înregistrate în Uniune și în țările asociate la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen.

(g)  agențiile pentru asistența de urgență ale Uniunii.

Articolul 10

Asistența tehnică la inițiativa Comisiei

(1)  La inițiativa sau în numele Comisiei, regulamentele specifice pot susține asistența de pregătire, de monitorizare, administrativă și tehnică, precum și măsurile și activitățile de evaluare, de audit și de control necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(2)  Aceste măsuri și activități pot include▌:

(a)  asistență pentru pregătirea și evaluarea proiectelor;

(b)  sprijin pentru consolidarea instituțională și a capacității administrative pentru gestionarea eficientă a prezentului regulament și a regulamentelor specifice;

(c)  măsuri legate de analiza, gestionarea, monitorizarea, schimbul de informații și punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice, precum și măsuri referitoare la punerea în aplicare a sistemelor de control și a asistenței tehnice și administrative;

(d)  evaluări, expertize, statistici și studii, inclusiv cele de natură generală privind funcționarea regulamentelor specifice;

(e)  acțiuni de difuzare a informațiilor, rețele de sprijin, efectuarea unor activități de comunicare, de sensibilizare, de promovare a cooperării și de schimb de experiență, inclusiv cu țări terțe. Pentru a îmbunătăți eficiența comunicării cu publicul larg și pentru a asigura sinergii mai puternice între activitățile de comunicare întreprinse la inițiativa Comisiei, resursele alocate acțiunilor de comunicare în temeiul prezentului regulament contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii Europene, dacă acestea sunt legate de obiectivele generale ale prezentului regulament și ale regulamentelor specifice;

(f)  instalarea, actualizarea, funcționarea și interconectarea sistemelor informatice de gestionare, monitorizare, audit, control și evaluare;

(g)  elaborarea unui cadru comun de evaluare și monitorizare, precum și a unui sistem de indicatori, ținând seama, după caz, de indicatorii naționali;

(h)  acțiuni vizând îmbunătățirea metodelor de evaluare și a schimbului de informații privind practicile de evaluare;

(i)  conferințe, seminarii, ateliere și alte măsuri comune în materie de informații și formare privind punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice adresate autorităților și beneficiarilor desemnați;

(ia)  acțiuni legate de detectarea și prevenirea fraudelor;

(j)  acțiuni legate de activitatea de audit.

(3)  Acțiunile pot avea în vedere, de asemenea, cadrele financiare precedente și ulterioare.

CAPITOLUL IV

PROGRAME NAȚIONALE

Secțiunea 1

Cadrul de programare și punere în aplicare

Articolul 10a

Programare

Obiectivele regulamentelor specifice se îndeplinesc în cadrul programării multianuale pentru perioada 2014-2020, sub rezerva unei evaluări la jumătatea perioadei, în conformitate cu articolul 15.

Articolul 11

Subsidiaritatea și proporționalitatea intervenției

(1)  Statele membre și autoritățile pe care le desemnează în acest sens („autoritățile desemnate”) sunt responsabile pentru punerea în aplicare a programelor și pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament și al regulamentelor specifice, la nivelul corespunzător, în conformitate cu cadrul instituțional, juridic și financiar al statului membru și sub rezerva conformității cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

(2)  Dispozițiile cu privire la punerea în aplicare și utilizarea sprijinului oferit în temeiul regulamentelor specifice și, în special, resursele financiare și administrative necesare pentru raportare, evaluare, gestionare și control trebuie să țină seama de principiul proporționalității având în vedere nivelul sprijinului alocat, reducând, astfel, sarcina administrativă, și facilitând punerea în aplicare eficientă.

Articolul 12

Parteneriat

(1a)  Fiecare stat membru▌ organizează, în conformitate cu normele și practicile sale naționale în vigoare și sub rezerva tuturor cerințelor de securitate aplicabile, un parteneriat cu autorități ▌și organisme care sunt relevante în această privință, pentru a se achita de rolul stabilit la alineatul (3). Parteneriatul se formează între autorități publice relevante la nivel național, regional și local, după caz. De asemenea, după caz, acesta include organizații internaționale▌, organizații neguvernamentale și parteneri sociali cu relevanță.

(2)  Parteneriatul se desfășoară în deplină conformitate cu competența instituțională, juridică și financiară a fiecărei categorii de parteneri.

(3)  Statul membru implică parteneriatul în pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea programelor naționale. Componența parteneriatului poate fi diferită în diferitele etape ale ciclului de programare.

(4)  Fiecare stat membru instituie un comitet de monitorizare pentru a sprijini punerea în aplicare a programelor naționale.

(5)  Comisia poate oferi orientări în privința monitorizării programelor naționale și, după caz și în acord cu statul membru, poate participa la lucrările comitetului de monitorizare în calitate de consultant.

Articolul 13

Dialog politic

(1)▌  Pentru facilitarea pregătirii programelor naționale, fiecare stat membru și Comisia organizează un dialog la nivel de funcționari superiori, ținând cont de termenele orientative relevante de la articolul 14. Dialogul se concentrează asupra rezultatelor globale care urmează să fie obținute prin intermediul programelor naționale pentru a aborda necesitățile și prioritățile statelor membre în domeniile de intervenție vizate de regulamentul specific, ținând cont de situația de referință din statul membru în cauză și de obiectivele regulamentelor specifice. Dialogul servește și drept prilej pentru un schimb de opinii cu privire la acțiunile Uniunii. Rezultatul dialogului va servi drept ghid pentru pregătirea și aprobarea programelor naționale și va include o indicație a datei la care se așteaptă ca statul membru să prezinte Comisiei programele naționale pentru a permite adoptarea programului în timp util. Acest rezultat se consemnează în procesul-verbal convenit.

(1a)  În cazul acțiunilor care urmează să fie puse în aplicare în țări terțe și în legătură cu țări terțe, astfel de acțiuni nu sunt orientate direct spre dezvoltare, iar dialogul politic are în vedere coerența deplină cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii și politicii externe ale Uniunii în ceea ce privește țara sau regiunea respectivă.

(1b)  După încheierea dialogurilor politice, Comisia informează Parlamentul cu privire la rezultatul global.

(1c)  Dacă un stat membru și Comisia consideră necesar, dialogul politic poate fi repetat după evaluarea intermediară menționată la articolul 15, pentru a reevalua necesitățile statului membru și prioritățile Uniunii.

▌

Articolul 14

Pregătirea și aprobarea programelor naționale

(1)  Fiecare stat membru propune un program național multianual, pe baza concluziilor dialogului politic menționat la articolul 13 alineatul (1), în conformitate cu regulamentele specifice.

(2)  Fiecare program național propus acoperă exercițiile financiare ale perioadei cuprinse între 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2020 și este alcătuit din următoarele elemente:

(a)  o descriere a situației de referință din statul membru, completată cu informațiile concrete necesare pentru evaluarea corectă a cerințelor;

(b)  o analiză a cerințelor din cadrul statului membru și obiectivele naționale menite să răspundă acestor necesități în cursul perioadei acoperite de program;

(c)  o strategie adecvată care să identifice obiectivele care trebuie urmărite cu sprijinul bugetului UE, cu rezultate de obținut pentru realizarea acestora, un calendar orientativ și exemple de acțiuni preconizate în vederea atingerii acestor obiective;

(ca)  o descriere a modului în care sunt acoperite obiectivele regulamentelor specifice;

(d)  mecanismele care asigură coordonarea între instrumentele instituite de regulamentele specifice și alte instrumente naționale și ale Uniunii;

(e)  informații privind cadrul de monitorizare și de evaluare ce urmează a fi stabilit și indicatorii care urmează să fie utilizați pentru măsurarea progreselor realizate în punerea în aplicare a obiectivelor urmărite în raport cu situația de referință din statul membru;

(ea)  dispozițiile de punere în aplicare a programului național, în care se prevede identificarea autorităților desemnate și o descriere sumară a sistemului de gestionare și control preconizat;

(f)  o descriere sumară a abordării alese pentru aplicarea principiului parteneriatului prevăzut la articolul 12;

(g)  un proiect de plan de finanțare, defalcat orientativ pe fiecare exercițiu financiar al perioadei respective, inclusiv indicarea cheltuielilor cu asistența tehnică;

(h)  mecanismele și metodele care urmează a fi utilizate pentru popularizarea programului național▌.

▌

(3)  Statele membre prezintă Comisiei programele naționale propuse cel târziu la trei luni de la încheierea dialogului politic la care se face referire la articolul 13 alineatul (1).

(4)  Programele naționale se întocmesc în conformitate cu modelul adoptat de Comisie prin act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55 alineatul (3).

(5)  Înainte de aprobarea unui program național propus, Comisia examinează:

(a)  coerența acestuia cu obiectivele regulamentelor specifice și cu rezultatul dialogului politic menționat la articolul 13 alineatul (1);

(aa)  distribuția finanțării din partea Uniunii între obiective ținând cont de cerințele regulamentului specific și, după caz, justificarea oricărei devieri de la procentajele minime stabilite în regulamentele specifice.

(b)  relevanța obiectivelor, a rezultatelor de obținut, a indicatorilor, a calendarului și a exemplelor de acțiuni prevăzute în programul național propus, din perspectiva strategiei▌ propuse de statele membre;

(c)  relevanța dispozițiilor de punere în aplicare la care se face referire la alineatul (2) litera (fa), din perspectiva acțiunilor preconizate;

(d)  conformitatea programului propus cu legislația Uniunii;

(e)  complementaritatea cu sprijinul acordat de alte fonduri ale Uniunii, inclusiv de Fondul social european;

(f)  după caz, în temeiul unui anumit regulament, pentru obiective și exemple de acțiuni în țări terțe sau în ceea ce privește țările terțe, coerența cu principiile și obiectivele acțiunii externe și politicii externe ale Uniunii referitoare la țara sau regiunea în cauză.

(6)  Comisia formulează observații în termen de trei luni de la data prezentării programului național propus. În cazul în care consideră că programul național propus nu este în concordanță cu obiectivele regulamentului specific din perspectiva strategiei naționale sau că finanțarea din partea Uniunii care urmează a fi alocată acestor obiective este insuficientă sau că programul este neconform cu dreptul Uniunii, Comisia invită statul membru respectiv să furnizeze toate informațiile suplimentare necesare și, după caz, să modifice programul național propus.

(7)  Comisia aprobă, ▌fiecare program național în termen de cel mult șase luni de la prezentarea formală de către statul membru, cu condiția de a se ține seama în mod satisfăcător de toate observațiile formulate de Comisie.

(7a)  Fără a aduce atingere alineatului (7), Comisia informează Parlamentul European cu privire la rezultatul global al aplicării prezentului articol alineatele (5) și (6), inclusiv cu privire la respectarea sau derogarea de la procentajele minime stabilite pentru fiecare obiectiv în regulamentele specifice relevante.

(8)  Ținând seama de împrejurările nou apărute sau neprevăzute, un program național aprobat poate fi reexaminat, la inițiativa Comisiei sau a statului membru în cauză și, dacă este necesar, poate fi revizuit pentru restul perioadei de programare.

Articolul 15

Evaluare la jumătatea perioadei de punere în aplicare

(1)  În 2018, Comisia și fiecare stat membru reanalizează situația, din perspectiva rapoartelor de evaluare intermediare prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a), a evoluțiilor apărute în politicile Uniunii și în statul membru în cauză.

(2)  În urma acestei reanalizări și din perspectiva rezultatului acesteia, ▌programele naționale pot fi revizuite.

(3)  Normele stabilite la articolul 14 privind pregătirea și aprobarea programelor naționale se aplică mutatis mutandis pregătirii și aprobării programelor naționale revizuite.

(4)  ▌După finalizarea evaluării la jumătatea perioadei și ca parte a evaluării intermediare menționate la articolul 52 alineatul (2) litera (a), Comisia raportează cu privire la evaluarea la jumătatea perioadei Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor▌.

Articolul 16

Structura de finanțare

(1)  Contribuțiile financiare prevăzute în cadrul programelor naționale se acordă sub formă de granturi.

(2)  Acțiunile susținute în cadrul programelor naționale sunt cofinanțate din surse publice sau private, nu au scop lucrativ și nu fac obiectul finanțării din alte surse acoperite de bugetul Uniunii.

(3)  Contribuția de la bugetul Uniunii nu depășește 75% din totalul cheltuielilor eligibile ale unui proiect.

(4)  Contribuția de la bugetul Uniunii poate fi majorată la 90% în cadrul unor acțiuni specifice sau al unor priorități strategice, astfel cum sunt definite în regulamentele specifice.

(5)  De asemenea, contribuția de la bugetul Uniunii poate fi majorată la 90% în circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător, de exemplu atunci când, în caz contrar, din cauza presiunii economice asupra bugetului național, proiectele nu ar fi aplicate și obiectivele programului național nu ar fi îndeplinite.

(6)  Contribuția de la bugetul Uniunii pentru asistență tehnică la inițiativa statelor membre se poate ridica la 100% din totalul cheltuielilor eligibile.

Articolul 17

Principii generale de eligibilitate

(1)  Eligibilitatea cheltuielilor se stabilește pe baza reglementărilor naționale, cu excepția cazului în care se prevăd dispoziții specifice în prezentul regulament sau în regulamentele specifice.

(2)  În conformitate cu regulamentele specifice, pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie:

(a)  să se încadreze în domeniul de aplicare a regulamentelor specifice și să răspundă obiectivelor acestora;

(b)  să fie necesare pentru desfășurarea activităților care fac obiectul proiectului în cauză;

(c)  să fie rezonabile și să respecte principiile bunei gestiuni financiare, în special raportul calitate/preț și cost/eficacitate.

(3)  Cheltuielile sunt eligibile pentru sprijin în temeiul regulamentului specific dacă:

–  au fost suportate▌ de beneficiar între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2022 și

–  au fost plătite efectiv de către autoritatea responsabilă desemnată între 1 ianuarie 2014 și 30 iunie 2023.

(3a)  De asemenea, cheltuielile sunt eligibile dacă au fost suportate între intrarea în vigoare a prezentului regulament și 1 ianuarie 2014 pentru măsuri de asistență tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea stabilirii sistemelor de gestionare și control în cadrul Regulamentului XX/XXXX [FSI Poliție].

(3b)  Prin derogare, cheltuielile efectuate în 2014 sunt și ele eligibile dacă au fost plătite de autoritatea responsabilă înainte de desemnarea sa formală în conformitate cu articolul 24, cu condiția ca sistemele de gestionare și control aplicate înainte de desemnarea formală să fie, în esență, aceleași cu cele în vigoare după desemnarea formală a autorității responsabile.

(4)  Cheltuielile incluse în cererile de plată ale beneficiarului către autoritatea responsabilă sunt însoțite de facturi sau documente contabile cu valoare doveditoare echivalentă, cu excepția formelor de sprijin, conform articolului 18 alineatul (1) literele (b), (c) și (d). Pentru astfel de forme de sprijin, prin derogare de la alineatul (3), valorile incluse în cererea de plată reprezintă costul rambursat beneficiarului de către autoritatea responsabilă.

(5)  Veniturile nete generate direct de un proiect în cursul implementării lui, care nu au fost luate în considerare la data aprobării proiectului, se deduc din cheltuielile eligibile ale proiectului cel târziu în cererea finală de plată prezentată de beneficiar.

Articolul 18

Cheltuielile eligibile

(1)  Cheltuielile eligibile pot fi rambursate în următoarele moduri:

(a)  rambursarea costurilor eligibile suportate și plătite efectiv, împreună cu amortizarea, după caz;

(b)  bareme standard pentru costurile unitare;

(c)  sume forfetare;

(d)  finanțare forfetară, stabilită prin aplicarea unui procentaj la una sau mai multe categorii definite de costuri.

(2)  Opțiunile menționate la alineatul (1) pot fi combinate atunci când fiecare acoperă▌ categorii diferite de costuri sau atunci când sunt utilizate pentru proiecte diferite care se înscriu într-o acțiune sau pentru etape succesive ale unei acțiuni.

(3)  În cazul în care un proiect este pus în aplicare exclusiv prin achiziții publice de lucrări, de bunuri sau servicii, se aplică doar alineatul (1) primul paragraf litera (a). Atunci când achizițiile publice în cadrul unui proiect se limitează la anumite categorii de costuri, se pot aplica toate opțiunile menționate la alineatul (1).

(4)  Cuantumurile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (b), (c) și (d) se stabilesc▌ într-una din următoarele modalități:

(a)  o metodă de calcul justă, echitabilă și verificabilă, bazată pe:

(i)  date statistice sau alte informații obiective; ▌

(ii)  datele istorice verificate privind beneficiarii individuali sau

(iii)  aplicarea practicilor uzuale de contabilizare a costurilor ale beneficiarilor individuali;

(b)  în conformitate cu normele de aplicare a baremului corespunzător de costuri unitare, sume forfetare și rate forfetare aplicabile în cadrul politicilor Uniunii unui tip similar de proiect ▌și beneficiar;

(c)  în conformitate cu normele de aplicare a baremului corespunzător de costuri unitare, sume forfetare și rate forfetare aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate integral de statul membru respectiv pentru un tip similar de proiect ▌și de beneficiar▌.

(5)  Documentul care stabilește condițiile de acordare a sprijinului pentru fiecare proiect▌ prevede metoda care trebuie aplicată pentru determinarea costurilor proiectului și condițiile pentru plata grantului.

(6)  În cazul în care punerea în aplicare a unui proiect generează costuri indirecte, acestea pot fi calculate ca sumă forfetară într-una din următoarele modalități:

(a)  o rată forfetară de până la 25% din costurile directe eligibile, cu condiția ca rata să se calculeze pe baza unei metode de calcul corecte, echitabile și verificabile sau a unei metode aplicate în cadrul sistemelor de granturi finanțate în întregime de statul membru pentru un tip similar de proiect ▌sau de beneficiar;

(b)  o rată forfetară de maxim 15% din costurile de personal directe eligibile fără ca statului membru să i se impună să execute vreun calcul în vederea determinării ratei aplicabile; ▌

(c)  o rată forfetară aplicată costurilor directe eligibile pe baza metodelor existente și a ratelor corespunzătoare, aplicabile în cadrul politicilor Uniunii pentru un tip similar de proiect ▌și de beneficiar.

▌

(6a)  Pentru determinarea costurilor cu personalul legate de punerea în aplicare a unui proiect, rata orară aplicabilă se poate calcula prin împărțirea ultimelor costuri brute anuale documentate cu forța de muncă la 1 720 de ore.

▌

(8)  În plus față de metodele stipulate la alineatul (4), atunci când contribuția de la bugetul Uniunii nu depășește 100 000 EUR, sumele menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) pot fi determinate de la caz la caz prin trimitere la un proiect de buget convenit ex ante de către autoritatea responsabilă▌.

(9)  Costurile cu amortizarea pot fi considerate eligibile dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)  ▌normele de eligibilitate ale programului național permit acest lucru;

(b)  valoarea cheltuielilor este dovedită corespunzător prin documente justificative cu valoare doveditoare echivalentă cu a facturilor pentru costurile eligibile în cazul rambursării sub forma menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(c)  costurile se referă exclusiv la perioada de sprijin pentru proiectul respectiv;

(d)  sprijinul de la bugetul Uniunii nu a contribuit la achiziționarea activelor amortizate.

(9a)  Fără a se aduce atingere articolului 38, în sensul alineatului (8), statele membre a căror monedă nu este euro pot utiliza rata de conversie la euro fixată la data aprobării proiectului sau la data semnării acordului privind proiectul pe baza ratei de schimb contabile lunare publicate electronic de către Comisie și această rată nu va fi modificată pe parcursul proiectului.

Articolul 19

Cheltuieli neeligibile

Următoarele costuri nu sunt eligibile pentru o contribuție de la bugetul Uniunii în temeiul regulamentelor specifice:

(a)  dobânzi debitoare;

(b)  achiziționarea unui teren viran;

(c)  achiziționarea unui teren construit, în cazul în care terenul este necesar pentru implementarea proiectului, la nivelul unei sume care depășește 10% din cheltuielile eligibile totale pentru proiectul în cauză;

(d)  taxa pe valoarea adăugată cu excepția cazului în care aceasta nu se recuperează în temeiul legislației naționale în materie de TVA▌.

Articolul 20

Asistența tehnică la inițiativa statelor membre

(1)  La inițiativa unui stat membru, pentru fiecare program național, regulamentele specifice pot sprijini acțiunile de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare și comunicare, colaborarea în rețea, auditul și controlul, precum și măsurile de consolidare a capacității administrative pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(2)  Aceste măsuri pot cuprinde:

(a)  cheltuieli legate de pregătirea, selectarea, evaluarea, gestionarea și monitorizarea programului, acțiunilor sau proiectelor;

(b)  cheltuieli legate de audituri și de controale la fața locului ale acțiunilor sau proiectelor;

(c)  cheltuieli legate de evaluările programului, acțiunilor sau proiectelor;

(d)  cheltuieli legate de informare, diseminare și transparență în ceea ce privește programul, acțiunile sau proiectele, inclusiv cheltuieli determinate de aplicarea articolului 48 și cheltuieli pentru campanii de informare și sensibilizare cu privire la scopul programului organizate, printre altele, la nivel local;

(e)  cheltuieli pentru achiziționarea, instalarea și întreținerea sistemelor computerizate pentru gestionarea, monitorizarea și evaluarea prezentului regulament și a regulamentelor specifice;

(f)  cheltuieli pentru ședințele comitetelor și subcomitetelor de monitorizare în legătură cu punerea în aplicare a acțiunilor; aceste cheltuieli pot include, de asemenea, costurile experților și ale altor participanți la aceste comitete, inclusiv ale participanților din țări terțe, în cazul în care prezența acestora este esențială pentru punerea în aplicare efectivă a programelor, acțiunilor sau proiectelor;

(g)  cheltuieli pentru consolidarea capacității administrative în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(3)  Creditele pot fi utilizate de statele membre pentru a sprijini acțiunile de reducere a sarcinii administrative pentru beneficiari și autoritățile competente menționate la articolul 23, inclusiv sistemele electronice pentru schimbul de date, precum și acțiunile de consolidare a capacității autorităților statelor membre și a beneficiarilor de a administra și de a utiliza ajutorul prevăzut de regulamentele specifice.

(4)  Acțiunile pot avea în vedere, de asemenea, cadrele financiare precedente și ulterioare.

(5)  Atunci când una sau mai multe autorități competente sunt comune pentru două sau mai multe dintre programele naționale, creditele pentru cheltuielile aferente asistenței tehnice pentru fiecare program pot fi fuzionate parțial sau integral.

Secțiunea 2

Gestionare și control

Articolul 21

Principiile generale ale sistemelor de gestionare și control

Pentru punerea în aplicare a programului său național, fiecare stat membru instituie sisteme de gestionare și control care asigură:

(a)  descrierea funcțiilor fiecăreia dintre autoritățile implicate în gestionare și control, precum și repartizarea funcțiilor în cadrul fiecărei autorități;

(b)  respectarea principiului separării funcțiilor între aceste autorități și în cadrul acestora;

(c)  proceduri menite să garanteze corectitudinea și regularitatea cheltuielilor declarate;

(d)  sisteme informatice contabile, de stocare și transmitere a datelor financiare și a datelor privind indicatorii, de monitorizare și de raportare;

(e)  sisteme de raportare și monitorizare, în cazul în care autoritatea responsabilă încredințează îndeplinirea sarcinilor unui alt organism;

(f)  dispoziții privind auditul funcționării sistemelor de gestiune și control;

(g)  sisteme și proceduri care garantează o pistă de audit adecvată;

(h)  prevenirea, detectarea și corectarea neregulilor, inclusiv a fraudei, precum și recuperarea sumelor plătite necuvenit, împreună cu dobânzile de întârziere.

Articolul 21a

Responsabilitățile în gestiunea partajată

În conformitate cu principiul gestiunii partajate, statele membre și Comisia răspund de gestiunea și controlul programelor naționale în conformitate cu responsabilitățile lor respective prevăzute în prezentul regulament și în regulamentele specifice.

Articolul 21b

Responsabilitățile beneficiarilor

Beneficiarii cooperează pe deplin cu Comisia și cu autoritățile desemnate în exercitarea de către acestea a funcțiilor și a sarcinilor care le revin în legătură cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

Articolul 22

Responsabilitățile statelor membre

(1)  Statele membre îndeplinesc obligațiile de gestiune, de control și de audit și își asumă responsabilitățile aferente care sunt stabilite de normele privind gestiunea partajată prevăzute în Regulamentul financiar și în prezentul regulament▌.

(2)  Statele membre asigură că propriile sisteme de gestionare și control al programelor naționale sunt configurate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și că funcționarea acestor sisteme este eficientă.

(3)  Statele membre alocă resurse suficiente pentru ca fiecare autoritate competentă să își poată îndeplini funcțiile pe toată durata perioadei de programare.

(4)  Statele membre instituie norme și proceduri transparente pentru selectarea și punerea în aplicare a proiectelor în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentele specifice.

(5)  Toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie se efectuează prin intermediul unui sistem de schimb electronic de date. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc termenii și condițiile pe care trebuie să le respecte acest sistem de schimb electronic de date. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55 alineatul (3).

Articolul 23

Autoritățile competente

(1)  Autoritățile competente sunt :

▌

(b)  o autoritate responsabilă ▌: un organism din sectorul public al statului membru respectiv, care este organismul desemnat în sensul articolului 59 din Regulamentul financiar și care este unicul responsabil de buna gestionare și controlul programului național și răspunde de întreaga comunicare cu Comisia;

(c)  o autoritate de audit: o autoritate publică națională sau un organism public național, independente din punct de vedere funcțional de autoritatea responsabilă▌ și care răspund de emiterea anuală a avizului prevăzut la articolul 59 alineatul (5) al doilea paragraf din Regulamentul financiar;

(d)  după caz, o autoritate delegată (sau mai multe autorități delegate): orice organism public sau privat care desfășoară anumite sarcini ale autorității responsabile care intră în atribuțiile acesteia.

(2)  Fiecare stat membru stabilește norme care reglementează relațiile dintre autoritățile menționate la alineatul (1) și raporturile acestora cu Comisia.

Articolul 24

Desemnarea autorităților responsabile

(1)  În conformitate cu articolul 59 alineatul (3)▌ din Regulamentul financiar, statele membre notifică Comisiei desemnarea formală la nivel ministerial a autorităților responsabile în statele membre de gestionarea și controlul cheltuielilor în temeiul prezentului regulament cât mai curând posibil după decizia de adoptare a programului național.

(2)  Desemnarea se face sub rezerva respectării de către organism a criteriilor de desemnare privind mediul intern, activitățile de control, informare, comunicare și monitorizare stabilite în sau pe baza prezentului regulament.

(3)  Desemnarea se bazează pe avizul unui organism de audit▌, care poate fi autoritatea de audit, care evaluează dacă autoritatea responsabilă se conformează criteriilor de desemnare. Acest organism poate fi instituția publică autonomă răspunzătoare pentru monitorizarea, evaluarea și auditarea administrației. Organismul de audit funcționează independent de autoritatea responsabilă și își desfășoară activitatea în conformitate cu standarde de auditare recunoscute la nivel internațional. În conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul financiar, statele membre își pot baza decizia privind desemnarea pe aprecierea că sistemele de gestionare și control sunt în esență aceleași cu cele deja existente în perioada anterioară și că acestea au funcționat cu eficacitate. În cazul în care rezultatele auditului și ale controalelor existente arată că organismele desemnate nu mai respectă criteriile de desemnare, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că deficiențele acestor organisme în executarea sarcinilor sunt remediate, inclusiv prin încetarea desemnării.

▌

(5)  Pentru a asigura buna funcționare a acestui sistem, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura la care se face referire la articolul 54 în ceea ce privește:

(a)  condițiile minime pentru desemnarea autorităților responsabile în ceea ce privește mediul intern, activitățile de control, informarea și comunicarea și monitorizarea, precum și normele privind procedura de desemnare și de încetare a desemnării;

(b)  normele privind supravegherea și procedura de revizuire a desemnării autorităților responsabile;

(c)  obligațiile autorităților responsabile în ceea ce privește intervenția publică, precum și conținutul atribuțiilor care le revin în materie de gestionare și control.

Articolul 25

Principii generale privind controalele efectuate de autoritățile responsabile

(1)  Autoritățile responsabile efectuează un control administrativ sistematic▌ al tuturor cheltuielilor legate de cererile de plată finale primite de la beneficiari declarate în conturile anuale și îl suplimentează cu controale la fața locului, inclusiv, după caz, controale neanunțate la fața locului, în vederea obținerii unui nivel suficient de asigurare.

(2)  În ceea ce privește controalele▌ la fața locului, autoritatea responsabilă își extrage eșantionul pentru control din întreaga populație de beneficiari care include, atunci când este cazul, o parte aleatorie și o parte care ia în calcul riscul, pentru a obține o rată de eroare reprezentativă și un nivel de încredere minim, în același timp fiind vizate erorile cele mai mari.

(3)  Autoritatea responsabilă întocmește un raport de control pentru fiecare control la fața locului.

(4)  Atunci când se constată că problemele identificate sunt de natură sistemică și, prin urmare, pot prezenta un risc pentru alte proiecte, autoritatea responsabilă asigură desfășurarea unei examinări ulterioare, inclusiv, dacă este cazul, controale suplimentare, pentru a se stabili amploarea acestor probleme și dacă rata de eroare depășește pragul de acceptabilitate. Autoritatea responsabilă ia măsurile de prevenție și corecție necesare și le comunică Comisiei în rezumatul anual menționat la articolul 59 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul financiar.

(5)  Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, normele necesare pentru a se ajunge la o aplicare uniformă a articolului menționat. Aceste norme se pot referi, în special, la următoarele:

(a)  norme privind controalele administrative și controalele la fața locului, inclusiv controalele neanunțate la fața locului, care trebuie efectuate de autoritatea responsabilă cu privire la respectarea obligațiilor, inclusiv în ceea ce privește durata păstrării documentelor justificative, a angajamentelor și normelor de eligibilitate care rezultă din aplicarea prezentului regulament și a regulamentelor specifice;

(b)  norme privind nivelul minim al controalelor la fața locului necesare pentru o gestionare eficace a riscurilor, precum și condițiile în care statele membre trebuie să crească numărul acestor controale sau în care îl pot reduce, dacă sistemele de gestionare și control funcționează corespunzător, iar ratele de eroare sunt la un nivel acceptabil;

(c)  norme și metode de raportare a controalelor și verificărilor efectuate, precum și rezultatele acestora.

Actele de punere în aplicare se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55 alineatul (3).

Articolul 26

Plățile către beneficiari

Autoritățile responsabile se asigură că beneficiarii primesc suma totală datorată din sprijinul public cât mai repede posibil și în întregime. Nu se deduc și nu se rețin sume și nu se percep taxe specifice sau alte taxe cu efect echivalent care ar reduce sumele respective datorate beneficiarilor.

Articolul 27

Funcțiile autorității de audit

(1)  Pentru a susține avizul acordat în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul financiar, autoritatea de audit se asigură că se efectuează audituri ale sistemelor de gestiune și control și pe un eșantion adecvat de cheltuieli prevăzute în conturile anuale. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 54, cu privire la statutul autorităților de audit, precum și cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste audituri.

(2)  În cazul în care auditurile sunt efectuate de un alt organism decât autoritatea de audit, aceasta se asigură că organismul respectiv dispune de experiența specializată și de independența funcțională necesară.

(3)  Autoritatea de audit se asigură că lucrările de audit sunt conforme cu standardele de auditare recunoscute la nivel internațional.

Articolul 28

Cooperarea cu autoritățile de audit

(1)  Comisia cooperează cu autoritățile de audit în vederea coordonării planurilor și metodelor de audit ale acestora și procedează cât mai repede posibil la un schimb de rezultate privind auditurile efectuate cu privire la sistemele de gestiune și control, cu scopul de a utiliza în mod optim și proporțional resursele de control și de a evita duplicarea nejustificată a activității.

(2)  Comisia și autoritățile de audit se reunesc cu regularitate▌ pentru a face schimb de opinii cu privire la aspectele referitoare la îmbunătățirea sistemelor de gestiune și control.

Articolul 29

Controale și audituri efectuate de Comisie

(1)  Comisia, pe baza informațiilor disponibile, ținând seama inclusiv de procedura de desemnare, de cererile de plată a soldului anual astfel cum sunt menționate la articolul 39, de rapoartele anuale de punere în aplicare și de auditurile realizate de organismele naționale și ale Uniunii, stabilește dacă statele membre au instituit sisteme de gestiune și control conforme cu prezentul regulament și dacă aceste sisteme funcționează în mod eficace pe durata punerii în aplicare a programelor naționale.

(2)  Fără a aduce atingere auditurilor efectuate de statele membre, funcționarii Comisiei sau reprezentanții autorizați ai Comisiei pot efectua audituri sau controale la fața locului cu condiția să transmită autorității naționale competente un preaviz de cel puțin 12 zile lucrătoare, cu excepția cazurilor de urgență. Comisia respectă principiul proporționalității, având în vedere necesitatea de a evita duplicarea nejustificată a auditurilor sau a controalelor realizate de către statele membre, nivelul de risc pentru bugetul Uniunii și necesitatea de a reduce sarcina administrativă impusă beneficiarilor. Funcționarii statului membru sau reprezentanții autorizați ai acestora pot participa la astfel de audituri sau controale.

(3)  Domeniul de aplicare al auditurilor sau controalelor poate include, în special:

(a)  verificarea funcționării efective a sistemelor de gestiune și control în cadrul unui program național sau al unei părți din acesta;

(b)  conformitatea practicilor administrative cu normele Uniunii;

(c)  existența documentelor justificative necesare și corelarea lor cu acțiunile sprijinite în cadrul programelor naționale;

(d)  condițiile în care s-au desfășurat și controlat acțiunile;

(e)  o evaluare a bunei gestiuni financiare a acțiunilor și/sau a programului național.

(4)  Funcționarii Comisiei sau reprezentanții autorizați ai acesteia, abilitați în mod corespunzător pentru a efectua audituri sau controale la fața locului, au acces la toate evidențele, documentele și metadatele necesare, indiferent de mediul de stocare a acestora, care au legătură cu proiectele și cu asistența tehnică sau cu sistemele de gestiune și control. Statele membre furnizează Comisiei copii ale unor astfel de evidențe, documente și metadate, la cerere. Competențele prevăzute la prezentul alineat nu afectează aplicarea dispozițiilor naționale care rezervă anumite acte agenților special desemnați de legislația națională. Funcționarii Comisiei sau reprezentanții săi autorizați nu participă, printre altele, la vizite la domiciliu sau la interogarea oficială a persoanelor în temeiul legislației naționale. Cu toate acestea, ei au acces la informațiile obținute în acest mod, fără a aduce atingere competențelor instanțelor judecătorești naționale și respectând pe deplin drepturile fundamentale ale subiecților juridici în cauză.

(5)  La cererea Comisiei și cu acordul statului membru, organismele competente ale statului membru respectiv întreprind controale sau anchete suplimentare privind acțiunile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Agenții Comisiei sau persoanele delegate de Comisie pot lua parte la aceste controale. În scopul îmbunătățirii controalelor, Comisia poate solicita ajutorul autorităților statelor membre respective pentru efectuarea anumitor controale sau anchete, cu acordul statelor membre în cauză.

(6)  Comisia poate cere unui stat membru să întreprindă acțiunile necesare pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemelor sale de gestionare și control sau corectitudinea cheltuielilor, în conformitate cu normele aplicabile.

Secțiunea 3

Gestionarea financiară

Articolul 30

Angajamentele bugetare

(1)  Angajamentele bugetare ale Uniunii pentru fiecare program național se fac în tranșe anuale în perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020.

(2)  Decizia Comisiei ▌de aprobare a unui program constituie decizia de finanțare în sensul articolului 84 din regulamentul financiar▌ și, odată notificată către statul membru respectiv, constituie un angajament juridic în sensul regulamentului menționat.

(3)  Pentru fiecare program național, angajamentul bugetar pentru prima tranșă are loc după aprobarea programului național de către Comisie.

(4)  Angajamentele bugetare pentru tranșele ulterioare se efectuează de către Comisie înaintea datei de 1 mai a fiecărui an, pe baza deciziei menționate la prezentul articol ▌alineatul (2), cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 16 din Regulamentul financiar.

Articolul 31

Norme comune privind plățile

(1)  Plățile efectuate de Comisie din contribuția bugetului Uniunii la programul național se efectuează în conformitate cu creditele bugetare și sub rezerva disponibilității fondurilor. Fiecare plată este afectată celui mai vechi angajament bugetar deschis.

(2)  Plățile se efectuează sub formă de prefinanțare inițială, prefinanțare anuală, plăți ale soldului anual și plăți ale soldului final.

(3)  Se aplică articolul 90 din Regulamentul financiar.

Articolul 32

Acumularea prefinanțărilor inițiale și a soldurilor anuale

(1)  Totalul plății de prefinanțare inițiale și al plăților soldului anual nu depășește 95% din contribuția de la bugetul UE pentru programul național.

(2)  În cazul în care se atinge plafonul de 95%, statele membre pot continua să transmită Comisiei cereri de plată.

Articolul 33

Dispoziții privind prefinanțarea

(1)  În urma deciziei Comisiei de aprobare a programului național, Comisia plătește autorității responsabile desemnate o sumă de prefinanțare inițială pentru întreaga perioadă de programare. Aceasta reprezintă 4% din contribuția totală de la bugetul Uniunii pentru programul național respectiv. Aceasta poate fi împărțită în două tranșe, în funcție de disponibilitatea bugetară, în termen de 4 luni.

(1a)  O valoare de prefinanțare anuală de 3% din contribuția totală de la bugetul Uniunii la programul național în cauză se plătește în 2015, înainte de data de 1 februarie. În anii 2016-2022 aceasta reprezintă 5% din contribuția totală de la bugetul Uniunii pentru programul național respectiv.

(2)  În cazul în care un program național este aprobat în 2015 sau mai târziu, prefinanțarea inițială și prefinanțarea anuală se plătesc nu mai târziu de șaizeci de zile de la aprobarea programului național, în funcție de disponibilitatea bugetară.

(2a)  În cazul modificării contribuției totale de la bugetul Uniunii la un program național, sumele inițiale și cele anuale prefinanțate se revizuiesc în consecință și se reflectă în decizia de finanțare.

(3)  Prefinanțarea se utilizează▌ pentru efectuarea plăților către beneficiarii care pun în aplicare programul național, precum și pentru cheltuielile autorităților competente legate de asistența tehnică. În acest scop, prefinanțarea se pune la dispoziție fără întârziere autorității responsabile.

Articolul 33a

Verificarea și închiderea conturilor aferente prefinanțării

(1)  Suma plătită cu titlu de prefinanțare inițială se descarcă în întregime din conturile Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 36, cel târziu la data închiderii programului național.

(2)  Suma plătită cu titlu de prefinanțare inițială se lichidează din conturile Comisiei în conformitate cu articolul 35.

(3)  Suma totală plătită cu titlu de prefinanțare se rambursează Comisiei în cazul în care nu se trimite, în termen de 36 de luni de la data la care Comisia plătește prima tranșă din suma reprezentând prefinanțarea inițială, nicio cerere de plată în conformitate cu articolul 39.

(4)  Dobânda aferentă prefinanțării inițiale se alocă programului național în cauză și se deduce din suma cheltuielilor publice înscrise în ultima cerere de plată.

Articolul 33b

Alocarea internă a veniturilor

(1)  Se consideră venituri alocate intern în sensul articolului 21 din Regulamentul financiar următoarele:

(i)  sumele care se plătesc la bugetul Uniunii în temeiul articolelor 40 și 42, inclusiv dobânda la acestea,

(ii)  sumele care se plătesc la bugetul Uniunii după închiderea programelor în cadrul financiar multianual precedent, inclusiv dobânda la acestea.

(2)  Sumele menționate la alineatul (1) se plătesc la bugetul Uniunii și, în eventualitatea reutilizării, se folosesc în primă instanță pentru finanțarea cheltuielilor în temeiul regulamentelor specifice.

Articolul 34

Definiția exercițiului financiar

În sensul prezentului regulament, exercițiul financiar, astfel cum este menționat la articolul 59 din Regulamentul financiar, acoperă cheltuielile efectuate și veniturile încasate și înregistrate în conturile autorității responsabile în perioada care începe la 16 octombrie a anului „N-1” și se sfârșește la data de 15 octombrie a anului „N”.

Articolul 35

Plata soldului anual

(1)  Comisia face plata soldului anual ▌pe baza planului financiar în vigoare, a conturilor anuale pentru exercițiul financiar corespunzător al programului național și a hotărârii corespunzătoare de închidere a conturilor.

(2)  Conturile anuale acoperă plățile efectuate de autoritatea responsabilă, inclusiv plățile legate de asistența tehnică, în cursul exercițiului financiar pentru care au fost îndeplinite cerințele de control menționate la articolul 25.

(3)  În funcție de disponibilitatea bugetară, soldul anual se plătește în termen de cel mult șase luni de la data la care informațiile și documentele menționate la articolul 39 alineatul (1) și la articolul 49 sunt considerate acceptate de către Comisie, precum și de la data închiderii conturilor anuale cele mai recente.

Articolul 36

Închiderea programului

(1)  Până la 31 decembrie 2023 cel mai târziu, statele membre prezintă următoarele documente:

(a)  informațiile necesare pentru ultimele conturi anuale, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1);

(b)  o cerere de plată a soldului final și

(c)  raportul final privind implementarea programului național menționat la articolul 49 alineatul (1).

(2)  Plățile efectuate de autoritatea responsabilă în perioada 16 octombrie 2022 – 30 iunie 2023 se includ în ultimele conturi anuale.

(3)  După primirea documentelor menționate la alineatul (1), Comisia efectuează plata soldului final, ▌pe baza planului financiar în vigoare, a ultimelor conturi anuale și a deciziei de închidere corespunzătoare.

(4)  În funcție de disponibilitatea bugetară, soldul final se plătește în termen de cel mult trei luni de la data închiderii conturilor ultimului exercițiu financiar sau în termen de o lună de la data acceptării raportului final de implementare, oricare dintre aceste date este mai recentă. Sumele care încă sunt angajate după data plății soldului se dezangajează de către Comisie în termen de 6 luni, fără a aduce atingere articolului 47.

Articolul 37

Întreruperea termenului de plată

(1)  Termenul de plată care urmează unei cereri de plată poate fi întreruptă de către ordonatorul de credite delegat, în sensul Regulamentului financiar, pentru o perioadă maximă de șase luni, în cazul în care cel puțin una dintre următoarele condiții este îndeplinită:

(a)  în urma unor informații furnizate de un organism de audit național sau al Uniunii, există dovezi clare care indică o deficiență semnificativă în funcționarea sistemului de gestiune și control;

(b)  ordonatorul de credite delegat trebuie să efectueze verificări suplimentare în urma informațiilor care îi sunt aduse la cunoștință și îi semnalează că cheltuielile indicate într-o cerere de plată sunt legate de o neregulă având consecințe financiare grave;

(c)  unul sau mai multe dintre documentele necesare în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) nu au fost transmise.

Statul membru poate fi de acord cu prelungirea perioadei de întrerupere cu încă trei luni.

(2)  Ordonatorul de credite delegat limitează perioada de întrerupere la o parte din cheltuielile acoperite de cererea de plată afectată de elementele menționate la alineatul (1) primul paragraf, cu excepția cazului în care este imposibil să se identifice partea din cheltuieli care este afectată. Ordonatorul de credite delegat informează de îndată, în scris, statul membru și autoritatea responsabilă în legătură cu motivul întreruperii și le solicită să remedieze situația. Ordonatorul de credite delegat pune capăt întreruperii imediat ce au fost luate măsurile necesare.

Articolul 37a

Suspendarea plăților

(1)  Soldul anual poate fi suspendat în totalitate sau în parte de către Comisie, în cazul în care:

(a)  există o neregulă gravă în funcționarea efectivă a sistemului de gestiune și control al programului național, care a pus în pericol contribuția Uniunii la programul național și pentru care nu au fost luate măsuri de corecție sau

(b)  cheltuielile prezentate în conturile anuale sunt legate de o neregulă care are consecințe financiare grave și care nu a fost corectată sau

(c)  statul membru nu a reușit să ia măsurile necesare pentru remedierea situației care a dat naștere la o întrerupere în temeiul articolului 37.

(2)  Comisia poate decide suspendarea totală sau parțială a unui sold anual, după ce a acordat statului membru posibilitatea de a-și prezenta observațiile▌.

(3)  Comisia încetează suspendarea totală sau parțială a unui sold anual dacă statul membru a luat măsurile necesare pentru a permite încetarea suspendării. ▌

Articolul 38

Utilizarea monedei euro

(1)  Sumele prevăzute în programele naționale prezentate de statele membre, previziunile de cheltuieli, declarațiile de cheltuieli, ▌cererile de plată, conturile anuale și cheltuielile menționate în rapoartele de punere în aplicare anuale și finale sunt exprimate în euro.

(2)  Statele membre care nu au adoptat moneda euro la data înaintării cererii de plată convertesc în euro sumele reprezentând cheltuielile exprimate în monedă națională. Sumele respective se convertesc în euro pe baza ratei de schimb contabile lunare a Comisiei din luna în care cheltuielile respective au fost înregistrate în contabilitatea autorității responsabile a programului național în cauză. Comisia publică în fiecare lună rata de schimb, în format electronic.

(3)  În cazul în care euro devine moneda unui stat membru, procedura de conversie stabilită la alineatul (2) continuă să se aplice tuturor cheltuielilor înregistrate în contabilitate de către autoritatea responsabilă înainte de data intrării în vigoare a ratei de conversie fixe dintre moneda națională și euro.

Secțiunea 4

Verificarea și închiderea conturilor și corecțiile financiare

Articolul 39

Cererea de plată a soldului anual

(1)  Până la 15 februarie din anul următor exercițiului financiar, fiecare stat membru transmite Comisiei documentele și informațiile solicitate la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul financiar. Documentele transmise reprezintă cererea de plată a soldului anual. Termenul de 15 februarie poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la cel târziu 1 martie, în urma comunicării de către statul membru interesat. Statele membre pot publica această informație, la nivelul adecvat.

▌

(2)  Comisia poate cere unui stat membru să furnizeze informații suplimentare pentru verificarea și închiderea contului anual. În cazul în care un stat membru nu furnizează informațiile solicitate în termenul limită stabilit de Comisie, aceasta poate adopta decizia privind verificarea și închiderea conturilor pe baza informațiilor de care dispune.

▌

(4)  Documentele menționate la alineatul (1) se întocmesc în conformitate cu modelele adoptate de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 55 alineatul (2).

Articolul 40

Verificarea și închiderea anuală a conturilor

(1)  Până la data de 31 mai a anului care urmează exercițiului financiar, Comisia decide cu privire la verificarea și închiderea conturilor anuale pentru fiecare program național. Decizia privind închiderea conturilor se referă la integralitatea, acuratețea și veridicitatea conturilor anuale prezentate și nu aduce atingere niciunei corecții financiare ulterioare.

(2)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia stabilește modalitățile de punere în aplicare a procedurii anuale de verificare și închidere a conturilor cu privire la măsurile care trebuie luate în legătură cu adoptarea deciziei și cu punerea acesteia în aplicare, inclusiv privind schimbul de informații dintre Comisie și statele membre, precum și termenele care trebuie respectate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55 alineatul (3).

Articolul 41

Corecții financiare efectuate de statele membre

Statele membre efectuează corecțiile financiare necesare în legătură cu neregulile individuale și/sau sistematice▌ detectate în cadrul programelor naționale. Corecțiile financiare constau din anularea totală sau parțială a contribuției în cauză de la bugetul Uniunii. Statele membre țin seama de natura și de gravitatea neregulilor și a pierderii financiare din bugetul Uniunii și aplică o corecție proporțională. Sumele anulate și cele recuperate, precum și dobânda aferentă, sunt realocate programului național vizat, cu excepția sumelor rezultate din neregulile identificate de Curtea Europeană de Conturi și de serviciile Comisiei, inclusiv de OLAF. După închiderea programului național, statul membru restituie la bugetul Uniunii sumele recuperate.

Articolul 42

Verificarea conformității și corecții financiare efectuate de Comisie

(1)  Comisia efectuează corecții financiare prin anularea totală sau parțială a contribuției Uniunii la un program național și prin efectuarea recuperărilor de la statele membre pentru a exclude de la finanțarea Uniunii cheltuielile care nu respectă legislația▌ aplicabilă, inclusiv în raport cu deficiențele sistemelor de gestionare și control ale statelor membre care au fost detectate de Comisie sau de Curtea de Conturi Europeană.

(2)  O încălcare a dreptului▌ aplicabil determină o corecție financiară numai în raport cu cheltuielile care au fost declarate Comisiei și în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)  încălcarea a afectat▌ selectarea unui proiect în cadrul programului național sau, în cazurile în care, din cauza naturii încălcării, este imposibil să se stabilească acest impact, dar există un risc justificat ca încălcarea să fi avut un astfel de efect;

(b)  ▌încălcarea a afectat▌ cuantumul cheltuielilor declarate în vederea rambursării din bugetul ▌ Uniunii sau, în cazurile în care, din cauza naturii încălcării, este imposibil să se cuantifice impactul său financiar, dar există un risc justificat ca încălcarea să fi avut un astfel de efect.

(3)  Atunci când se decide asupra▌ unei corecții financiare în temeiul alineatului (1), Comisia respectă principiul proporționalității, ținând seama de natura și de gravitatea încălcării dreptului ▌aplicabil și de implicațiile sale financiare pentru bugetul ▌Uniunii.

(4)  Înaintea adoptării oricărei decizii de refuzare a finanțării, constatările formulate de Comisie și răspunsurile statului membru respectiv se notifică în scris, după care cele două părți încearcă să ajungă la un acord asupra măsurilor care trebuie luate.

(5)  Finanțarea nu poate fi refuzată pentru:

(a)  cheltuielile suportate de autoritatea responsabilă cu mai mult de 36 de luni înainte ca statul membru să fie notificat în scris de către Comisie cu privire la constatările sale;

(b)  cheltuielile privind acțiunile multianuale care intră în domeniul de aplicare a programelor naționale, în cazul în care obligația finală a beneficiarului intervine cu mai mult de 36 de luni înainte ca statul membru să fie notificat în scris de către Comisie cu privire la constatările sale;

(c)  cheltuielile aferente acțiunilor din programele naționale, altele decât cele menționate la litera (b) din prezentul alineat, pentru care plata sau, după caz, plata finală de către autoritatea responsabilă se efectuează cu mai mult de 36 de luni înainte ca statul membru să fie notificat în scris de către Comisie cu privire la constatările sale.

(6)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia stabilește modalitățile de punere în aplicare a procedurii de verificare a conformității în legătură cu măsurile care urmează a fi luate în privința adoptării deciziei și a punerii acesteia în aplicare, inclusiv schimbul de informații între Comisie și statele membre, precum și termenele care trebuie respectate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 55 alineatul (3).

Articolul 43

Obligațiile statelor membre

Aplicarea unei corecții financiare de către Comisie nu aduce atingere obligației statului membru respectiv de a proceda la recuperări, în temeiul articolului 21 litera (h) din prezentul regulament și de a recupera ajutorul de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat și în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului [9].

Articolul 44

Rambursare

(1)  Orice sumă care trebuie rambursată bugetului general al Uniunii se virează înainte de scadența indicată în ordinul de recuperare întocmit în conformitate cu articolul 80 din Regulamentul financiar. Data scadenței este ultima zi a celei de a doua luni următoare lunii în care a fost emis ordinul.

(2)  Orice întârziere a rambursării face obiectul plății unor dobânzi de întârziere, cu începere de la data scadenței până la data rambursării efective. Rata acestor dobânzi este cu un punct procentual și jumătate mai mare decât rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare în prima zi lucrătoare din luna scadenței.

Secțiunea 5

Dezangajare

Articolul 45

Principii

(1)  Până la data de 31 decembrie din al doilea an care urmează anului angajamentului bugetar, programele naționale se supun unei proceduri de dezangajare stabilită pe baza faptului că se dezangajează sumele aferente unui angajament care nu sunt acoperite de prefinanțarea inițială și anuală la care se face referire la articolul 33 și sumele aferente unei cereri de plată în conformitate cu articolul 39. În scopul dezangajării, Comisia calculează suma prin adăugarea la fiecare angajament bugetar din perioada 2015-2020 a unei șesimi din angajamentul bugetar anual aferent cuantumului contribuției totale pe 2014.

(1a)  Prin derogare de la alineatul (1), termenele pentru dezangajare nu se aplică angajamentului bugetar anual aferent contribuției totale anuale pentru 2014.

(1b)  În cazul în care primul angajament bugetar anual este aferent contribuției totale anuale pentru 2015, prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), termenele pentru dezangajare nu se aplică angajamentului bugetar anual aferent contribuției totale anuale pentru 2015. În astfel de cazuri, Comisia calculează suma prevăzută la alineatul (1) prin adăugarea la fiecare angajament bugetar din perioada 2016-2020 a unei cincimi din angajamentul bugetar anual aferent contribuției totale anuale pentru 2015.

(2)  Angajamentul aferent ultimului exercițiu al perioadei respective va fi dezangajat în conformitate cu normele privind închiderea programelor.

(3)  Se dezangajează automat orice angajament care este încă deschis în ultima zi de eligibilitate a cheltuielilor, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (3), pentru care autoritatea responsabilă nu a întocmit o cerere de plată în termen de șase luni de la această dată.

Articolul 46

Exceptări de la dezangajare

(1)  Suma care face obiectul dezangajării se reduce cu sumele pe care autoritatea responsabilă nu le-a putut declara Comisiei din cauza:

(a)  acțiunilor suspendate printr-o procedură juridică sau printr-o cale de atac administrativă cu efect suspensiv sau

(b)  situațiilor de forță majoră care afectează în mod grav punerea în aplicare integrală sau parțială a programului. Autoritățile responsabile care invocă forța majoră demonstrează consecințele directe ale acesteia asupra aplicării integrale sau parțiale a programului național.

Reducerea poate fi solicitată o dată, în cazul în care suspendarea sau forța majoră a durat cel mult un an, sau de mai multe ori, în funcție de durata forței majore sau de numărul de ani care au trecut între data hotărârii judecătorești sau administrative de suspendare a punerii în aplicare a acțiunii și data hotărârii judecătorești sau administrative definitive.

(2)  Până la data de 31 ianuarie, statul membru trimite Comisiei informații cu privire la excepțiile menționate la alineatul (1) în legătură cu suma care trebuie declarată până la sfârșitul anului precedent.

(3)  Acea parte a angajamentelor bugetare pentru care a fost întocmită o cerere de plată, dar a cărei plată a fost redusă sau suspendată de către Comisie la data de 31 decembrie a anului N + 2, nu se ia în considerare la calcularea dezangajării automate.

Articolul 47

Procedura

(1)  Comisia informează cât mai repede posibil statele membre atunci când există un risc privind punerea în aplicare a dezangajării prevăzute la articolul 45.

(2)  Pe baza informațiilor de care dispune la 31 ianuarie, Comisia informează autoritatea responsabilă cu privire la suma reprezentând dezangajarea, astfel cum rezultă din informațiile pe care le deține.

(3)  Statul membru are la dispoziție două luni pentru a-și da acordul cu privire la suma care urmează să fie dezangajată sau pentru a-și prezenta observațiile.

(4)  Comisia efectuează dezangajarea automată în termen de cel mult nouă luni de la data ultimului termen-limită care rezultă din aplicarea alineatelor (1) - (3).

(5)  În cazul dezangajării automate, contribuția de la bugetul Uniunii la programul național în cauză se reduce pentru anul respectiv cu suma dezangajată automat. Contribuția Uniunii la planul de finanțare va fi redusă proporțional, cu excepția cazului în care statul membru prezintă un plan de finanțare revizuit.

CAPITOLUL V

INFORMARE, COMUNICARE, MONITORIZARE, EVALUARE ȘI RAPORTARE

Articolul 48

Informare și publicitate

(1)  Statele membre și autoritățile responsabile au următoarele atribuții:

(a)  ▌gestionarea unui site web sau a unui portal de internet care să ofere informații privind programele naționale din statul membru respectiv, precum și informații privind accesul la aceste programe naționale;

(b)  informarea potențialilor beneficiari cu privire la oportunitățile de finanțare în cadrul programelor naționale;

(c)  informarea cetățenilor Uniunii cu privire la rolul și realizările regulamentelor specifice prin acțiuni de informare și comunicare privind rezultatele și impactul programelor naționale.

(2)  Statele membre asigură transparența cu privire la punerea în aplicare a programelor naționale și mențin o listă de acțiuni sprijinite de fiecare program național, care vor fi accesibile prin intermediul site-ului web sau a portalului de internet. Lista acțiunilor include informații actualizate cu privire la beneficiarii finali, numele proiectelor și cuantumul finanțării din partea Uniunii alocate acestora.

(2a)  De regulă, informațiile se publică, cu excepția cazului în care sunt restricționate ca urmare a naturii lor confidențiale, în special în legătură cu securitatea, ordinea publică, anchetele penale și protecția datelor personale.

(3)  Comisia este abilitată să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 54, să stabilească normele referitoare la măsurile de informare a publicului, precum și măsurile de informare în atenția beneficiarilor.

(4)  Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia definește caracteristicile tehnice ale măsurilor de informare. Actele de punere în aplicare se adoptă de către Comisie în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 55 alineatul (3).

Articolul 49

Rapoartele de punere în aplicare

(1)  Până la 31 martie 2016 și până la data de 31 martie din fiecare an următor până în 2022 inclusiv, autoritatea responsabilă prezintă Comisiei un raport anual privind punerea în aplicare a fiecărui program național în cadrul exercițiului financiar precedent și poate publica aceste informații la nivelul adecvat. Raportul care se prezintă în 2016 se referă la exercițiile financiare 2014 și 2015. Până la 31 decembrie 2023, statul membru prezintă un raport final privind punerea în aplicare a programelor naționale.

(2)  Rapoartele de punere în aplicare anuale prezintă informații referitoare la:

(a)  punerea în aplicare a programului național în funcție de datele financiare și indicatori;

(b)  orice probleme semnificative care afectează performanța programului național.

(3)  Având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei, raportul anual de punere în aplicare prezentat în 2017 prezintă și evaluează:

(-a)  informațiile prevăzute la alineatul (2)▌;

(a)  progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor din programele naționale urmărite cu contribuție din bugetul Uniunii▌;

(b)  implicarea partenerilor relevanți astfel cum se menționează la articolul 12.

(4)  Raportul anual de punere în aplicare care va fi prezentat în 2020 și raportul final privind punerea în aplicare a programelor naționale includ, în afară de informarea și evaluarea stabilite la alineatul▌ (2) ▌, informații privind progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor din programul național și evaluarea acestora, ținând cont de rezultatul dialogului politic.

(5)  Rapoartele anuale de punere în aplicare menționate la alineatele (1) - (4) sunt admisibile în cazul în care cuprind toate informațiile menționate la alineatele menționate. Dacă raportul de punere în aplicare anual nu este admisibil, Comisia informează statul membru în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acestuia; în caz contrar, acesta se consideră admisibil.

(6)  Comisia informează statul membru cu privire la observațiile sale privind raportul anual de punere în aplicare, în termen de două luni de la primirea raportului anual de implementare. În cazul în care Comisia nu prezintă observații în acest termen, se consideră că raportul este acceptat.

(7)  Comisia poate formula observații privind aspecte din raportul anual de punere în aplicare al autorității responsabile care afectează punerea în aplicare a programului național. În cazul în care se fac astfel de observații, autoritatea responsabilă furnizează informațiile necesare cu privire la aceste observații și, după caz, informează Comisia în termen de trei luni în legătură▌ cu măsurile luate.

(8)  Rapoartele anuale și finale de punere în aplicare se întocmesc în conformitate cu modelele adoptate de Comisie. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 55 alineatul (2).

Articolul 50

Cadrul comun de monitorizare și evaluare

(1)  Comisia efectuează cu regularitate o monitorizare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice, după caz, în cooperare cu statele membre.

(2)  Punerea în aplicare a regulamentelor specifice se evaluează de către Comisie în parteneriat cu statele membre, în conformitate cu articolul 52.

(3)  Se stabilește un cadru comun de monitorizare și evaluare pentru a se determina relevanța, eficacitatea, eficiența, valoarea adăugată și sustenabilitatea acțiunilor, precum și simplificarea și reducerea sarcinii administrative din perspectiva obiectivelor cuprinse în prezentul regulament și în regulamentele specifice, inclusiv performanța prezentului regulament și a regulamentelor specifice, ca instrumente care contribuie la dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție.

(4)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 54 pentru dezvoltarea în continuare a cadrului comun de monitorizare și evaluare.

(5)  Statele membre furnizează Comisiei ▌informațiile necesare ▌pentru a permite monitorizarea și evaluarea prezentului regulament și a regulamentelor specifice.

(6)  Comisia examinează, de asemenea, complementaritatea dintre acțiunile puse în aplicare în cadrul regulamentelor specifice și cele desfășurate în cadrul altor politici, instrumente și inițiative relevante ale Uniunii.

(6a)  Comisia acordă o atenție specială monitorizării și evaluării acțiunilor și programelor legate de țările terțe, în conformitate cu articolul 9.

Articolul 51

Evaluarea programelor naționale de către statele membre

(1)  Statele membre efectuează evaluările menționate la articolul 52 alineatul (1). Evaluarea care urmează să se efectueze în 2017 contribuie la ameliorarea calității elaborării și a implementării programelor naționale, în conformitate cu cadrul comun de monitorizare și evaluare.

(2)  În acest sens, statele membre se asigură că sunt instituite proceduri pentru generarea și colectarea datelor necesare pentru evaluări, inclusiv datele referitoare la indicatori din cadrul comun de monitorizare și evaluare.

(3)  Evaluările menționate la articolul 52 alineatul (1) se efectuează de către▌ experți care sunt independenți din punct de vedere funcțional de autoritățile responsabile, de autoritățile de audit, precum și de autoritățile delegate. Acești experți pot fi afiliați unei instituții publice autonome răspunzătoare pentru monitorizarea, evaluarea și auditarea administrației. Comisia oferă orientări privind modul de efectuare a evaluărilor.

(4)  Evaluările menționate la articolul 52 alineatul (1) se publică în integralitate, cu excepția cazului în care informațiile sunt restricționate ca urmare a naturii lor confidențiale, în special în legătură cu securitatea, ordinea publică, anchetele penale și protecția datelor personale.

Articolul 52

Rapoartele de evaluare întocmite de statele membre și de Comisie

(1)  În conformitate cu cadrul comun de monitorizare și evaluare, statele membre prezintă Comisiei:

(a)  un raport de evaluare intermediar privind punerea în aplicare a acțiunilor din cadrul programelor naționale și privind progresele înregistrate în sensul îndeplinirii obiectivelor acestora până la 31 decembrie 2017;

(b)  un raport de evaluare ex post cu privire la rezultatele acțiunilor din programele naționale până la 31 decembrie 2023.

(2)  Pe baza rapoartelor menționate la alineatul (1), Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor:

(a)  un raport intermediar privind punerea în aplicare a prezentului regulament și a regulamentelor specifice la nivelul Uniunii, până la data de 30 iunie 2018. Raportul include și o analiză a evaluării la jumătatea perioadei efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și ale regulamentelor specifice;

(b)  un raport de evaluare ex post privind efectele prezentului regulament și ale reglementărilor specifice, ca urmare a încheierii programelor naționale, până la data de 30 iunie 2024.

(3)  Evaluarea ex-post a Comisiei examinează, de asemenea, impactul regulamentelor specifice privind dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție în ceea ce privește contribuția acestora la următoarele obiective:

(a)  dezvoltarea unei culturi comune de securitate la frontieră, cooperarea în materie de aplicare a legii și gestionarea crizelor;

(b)  gestionarea eficace a fluxurilor de migrație în UE;

(c)  dezvoltarea sistemului european comun de azil;

(d)  un tratament corect și echitabil al resortisanților țărilor terțe;

(e)  solidaritatea și cooperarea între statele membre cu privire la abordarea problemelor legate de migrație și securitate internă;

(f)  o abordare comună a Uniunii privind migrația și securitatea față de țările terțe.

▌

(3a)  Toate rapoartele de evaluare în temeiul prezentului articol se publică în integralitate, cu excepția cazului în care informațiile sunt restricționate ca urmare a naturii lor confidențiale, în special în legătură cu securitatea, ordinea publică, anchetele penale și protecția datelor personale.

CAPITOLUL VI

▌DISPOZIȚII FINALE

Articolul 54

Exercitarea delegării

(1)  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol.

(2)  Delegarea competențelor menționate în prezentul regulament este conferită Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea competențelor se prelungește tacit pentru o perioadă de trei ani, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun unei astfel de prelungiri, cu cel târziu trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată în prezentul regulament poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare începând cu ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, specificată în decizie. Revocarea nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu prezentul regulament intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European sau Consiliului sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Perioada menționată se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 55

Procedura Comitetelor

(1)  Comisia este asistată de comitetul comun ▌„Azil, migrație și fonduri pentru securitate internă”, stabilit prin prezentul regulament▌. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)  Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu prezintă niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare, cu excepția articolului 14 alineatul (4), a articolului 22 alineatul (5), a articolului 42 alineatul (6) și a articolului 48 alineatul (4) din prezentul regulament.

Articolul 56

Reexaminare

Pe baza unei propuneri a Comisiei, Parlamentul European și Consiliul reexaminează prezentul regulament până cel târziu la data de 30 iunie 2020.

Articolul 57

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European      Pentru Consiliu

Președintele          Președintele

___________________

ANEXĂ LA PROIECTUL DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ

Declarație a Comisiei privind adoptarea programelor naționale

„Comisia va depune toate eforturile pentru a informa Parlamentul European înaintea adoptării programelor naționale”.

Declarație a Comisiei privind articolul 5 alineatul (4) al doilea paragraf litera (b) din Regulamentul 182/2011

„Comisia subliniază că invocarea în mod sistematic a articolului 5 alineatul (4) al doilea paragraf litera (b) este contrară literei și spiritului Regulamentului (UE) nr. 182/2011 (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). Recurgerea la această dispoziție trebuie să răspundă unei nevoi specifice de a se îndepărta de la principiul potrivit căruia, în cazul în care nu este emis niciun aviz, Comisia poate adopta un proiect de act de punere în aplicare. Deoarece reprezintă o excepție de la regula generală stabilită la articolul 5 alineatul (4), recurgerea la al doilea paragraf litera (b) nu poate fi considerată pur și simplu ca fiind o «putere discreționară» a legislatorului, ci trebuie interpretată în mod restrictiv și, prin urmare, trebuie justificată.”

14.9.2012

AVIZ al Comisiei pentru bugete

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor

( COM(2011)0752 – C7‑0444/2011 – 2011/0367(COD) )

Raportoare pentru aviz: Monika Hohlmeier

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Bugetul pentru afaceri interne

În iunie 2011, Comisia și-a prezentat propunerile privind cadrul financiar multianual. Acestea includ și un buget general pentru domeniul afaceri interne de 10,9 mld EUR pentru perioada 2014-2020.

Această sumă acoperă cheltuielile cu programele financiare, precum și finanțarea sistemelor informatice de mari dimensiuni și a agențiilor UE care își desfășoară activitatea în domeniul afacerilor interne[10].

Cadrul juridic al celor două fonduri

Pentru a simplifica structurile de finanțare în domeniul afacerilor interne și pentru a alinia mai eficient cheltuielile la nivelul UE cu obiectivele de politică strategică ale Uniunii, Comisia propune reducerea numărului de fonduri la două și instituirea de dispoziții orizontale cu privire la gestiunea fondurilor. Prin urmare, cele două fonduri funcționează, pe cât posibil, cu mecanisme identice de acordare a finanțării.

Prezentul regulament de „stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil și migrație și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor” este, prin urmare, parte a cadrului pentru finanțarea de către Uniune a celor două fonduri:

·un Fond pentru azil și migrațiune și

·un Fond pentru securitatea internă (constând dintr-un instrument de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize și un instrument de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor).

Acest instrument orizontal, aplicabil atât Fondului pentru azil și migrațiune, cât și celor două componente ale Fondului pentru securitatea internă (fie direct, fie prin trimiteri încrucișate), care stabilește normele privind programarea, gestionarea și controlul, raportarea și evaluarea privind gestiunea financiară.

Această structură generală a celor patru regulamente este necesară în contextul diferitelor proceduri de vot din cadrul Consiliului ce derivă din geometria variabilă în temeiul Protocolului nr. 19 (privind acquis-ul Schengen) și al Protocolului nr. 21 (privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție) din tratate. Prin introducerea unui regulament orizontal, numărul total de dispoziții se reduce semnificativ comparativ cu situația în care ar fi fost reluate în fiecare act legislativ.

Dispozițiile generale

Prezentul regulament stabilește doar obligații de natură financiară și tehnică, cum ar fi normele privind programarea, gestiunea și controlul, gestiunea financiară, verificarea și închiderea conturilor, precum și raportarea și evaluarea mecanismelor de acordare de finanțare, iar definirea obiectivelor politice, acțiunile eligibile, alocarea resurselor și domeniul de aplicare al intervenției fiind stabilite pentru fiecare domeniu de politică specific sunt stabilite prin cele trei regulamente specifice.

Implicații financiare

Întrucât prezentul regulament stabilește doar normele generale privind finanțarea cheltuielilor, nu sunt prevăzute credite. În schimb, propunerea Comisiei pentru cadrul financiar multianual include o propunere în valoare de 3 869 milioane EUR pentru Fondul pentru azil și migrație și de 4 648 de milioane EUR pentru Fondul pentru securitate internă (v. tabelul de mai sus - prețuri curente). Astfel, politica în domeniul afacerilor interne este implementată în principiu prin gestiune partajată, iar gestiunea efectivă, cotidiană se operează la nivel național.

Amendamente

Metoda gestiunii partajate este considerată tot mai mult ca adecvată pentru toate domeniile aferente politicii afaceri interne și a fost extinsă la domeniul securității interne, domeniu în care nu se utiliza înainte.

Prin urmare, trebuie asigurat că implementarea prin gestiune partajată este conformă cu dispozițiile Regulamentului financiar. Astfel, raportoarea pentru aviz propune anumite amendamente pentru îmbunătățirea controlului asupra implementării prin gestiune partajată și pentru armonizarea cu formulările din Regulamentul financiar revizuit.

În plus, raportoarea pentru aviz propune sublinierea clară a necesității unei valori adăugate europene a activităților finanțate. Din acest motiv, inclusiv agențiile competente relevante ale UE ar trebui să fie consultate în mod adecvat în dialogul privind politicile cu statele membre în pregătirea introducerii programelor naționale.

În vederea evitării abuzului de fonduri UE pe cât posibil, raportoarea pentru aviz propune permiterea de controale și inspecții la fața locului, neanunțate. Totodată, în scopul asigurării unei utilizări eficiente și țintite a fondurilor și, ținând cont de contribuția fiecărui stat membru, raportoarea pentru aviz propune să nu se prevadă eligibilitatea acțiunilor de urgență până la 100%, ci, în schimb, să se impună o co-finanțare minimă de către statul membru beneficiar, chiar și la un nivel foarte scăzut.

În ceea ce privește asigurarea continuității finanțării, raportoarea pentru aviz propune asigurarea de prefinanțare pe baze anuale.

AMENDAMENTE

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, să includă în raportul său următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Proiect de rezoluție legislativă

Punctul 1 a (nou)

Amendamentul    2

Proiect de rezoluție legislativă

Punctul 1 b (nou)

Amendamentul    3

Proiect de rezoluție legislativă

Punctul 1 c (nou)

Amendamentul    4

Proiect de rezoluție legislativă

Punctul 1 d (nou)

Amendamentul    5

Propunere de regulament

Considerentul 2 a (nou)

Justificare

Punctul 107 din Rezoluția din 8 iunie 2011 privind „investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

Amendamentul    6

Propunere de regulament

Considerentul 2 b (nou)

Justificare

Punctul 109 din Rezoluția din 8 iunie 2011 privind „investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii”.

Amendamentul    7

Propunere de regulament

Considerentul 3 a (nou)

Amendamentul    8

Propunere de regulament

Considerentul 3 b (nou)

Amendamentul    9

Propunere de regulament

Considerentul 7

Amendamentul    10

Propunere de regulament

Considerentul 11

Amendamentul    11

Propunere de regulament

Considerentul 12

Amendamentul    12

Propunere de regulament

Considerentul 13

Justificare

Corectarea trimiterii greșite.

Amendamentul    13

Propunere de regulament

Considerentul 16 a (nou)

Amendamentul    14

Propunere de regulament

Considerentul 22

Justificare

Gestiunea partajată nu este un principiu de punere în aplicare ci o metodă de executare a bugetului UE.

Amendamentul    15

Propunere de regulament

Considerentul 22 a (nou)

Amendamentul    16

Propunere de regulament

Considerentul 27 a (nou)

Amendamentul    17

Propunere de regulament

Articolul 3 – alineatul 1

Justificare

Finanțarea din fonduri UE ar trebui să creeze întotdeauna o valoare adăugată UE și nu să substituie finanțarea națională.

Amendamentul    18

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 1

Amendamentul    19

Propunere de regulament

Articolul 5 – alineatul 4

Justificare

În vederea evitării abuzului de fonduri UE pe cât posibil, ar trebui permise controale și inspecții la fața locului, neanunțate.

Amendamentul    20

Propunere de regulament

Articolul 7 – alineatul 4 – paragraful 2 (nou)

Justificare

Amendamentul aliniază formularea cu ce din Regulamentul financiar revizuit.

Amendamentul    21

Propunere de regulament

Articolul 8 – alineatul 2

Justificare

Pentru a asigura cheltuirea eficientă și responsabilă, precum și complementaritatea fondurilor UE, este necesar ca statele membre să cofinanțeze întotdeauna activitățile și să asigure astfel că fondurile Uniunii sunt cheltuite în mod bine țintit. În cazuri de urgență, eligibilitatea cheltuielilor poate depăși 90%, dar nu ar trebui să fie de 100%.

Amendamentul    22

Propunere de regulament

Articolul 13 – alineatul 1

Justificare

Pentru a asigura necesara valoare adăugată UE a utilizării fondurilor, statele membre și agențiile UE competente trebuie să se angajeze într-un dialog constructiv cu privire la identificarea sarcinilor și a priorităților. Prin urmare, agențiile competente ale UE ar trebui să fie consultate cu privire la pregătirea programelor naționale, iar statele membre ar trebui să dispună, totodată, de dreptul de a-și face vocea auzită cu privire la acțiunile Uniunii.

Amendamentul    23

Propunere de regulament

Articolul 14 – alineatul 2 – litera c

Amendamentul    24

Propunere de regulament

Articolul 14 – alineatul 6 a (nou)

Amendamentul    25

Propunere de regulament

Articolul 22 – alineatul 1

Justificare

Amendamentul aliniază formularea cu ce din Regulamentul financiar revizuit.

Amendamentul    26

Propunere de regulament

Articolul 31 – alineatul 2

Justificare

Este necesară asigurarea de prefinanțare anuală pentru a garanta continuitatea finanțării.

Amendamentul    27

Propunere de regulament

Articolul 33 – titlu

Justificare

Este necesară asigurarea de prefinanțare anuală și specificarea calendarului plăților pentru a garanta continuitatea finanțării.

Amendamentul    28

Propunere de regulament

Articolul 33 – alineatul 1

Justificare

Este necesară asigurarea de prefinanțare anuală și specificarea calendarului plăților pentru a garanta continuitatea finanțării.

Amendamentul    29

Propunere de regulament

Articolul 33 – alineatul 1 a (nou)

Justificare

Este necesară asigurarea de prefinanțare anuală și specificarea calendarului plăților pentru a garanta continuitatea finanțării.

Amendamentul    30

Propunere de regulament

Articolul 33 – alineatul 2

Justificare

Este necesară asigurarea de prefinanțare anuală și specificarea calendarului plăților pentru a garanta continuitatea finanțării.

Amendamentul    31

Propunere de regulament

Articolul 45 – alineatul 1

Justificare

COM și statele membre ar trebi să se asigure că programele naționale pentru FSI și FAM sunt adoptate în 2014. Cu toate acestea, având în vedere posibilitate apariției unor dificultăți în primul an al MFR, ar trebui evitată scăderea AC legată de administrarea comună și ar trebui adoptate norme de dezangajare. În consecință, dezangajarea pentru primul an MFR ar trebui realizată prin adăugarea la fiecare dintre angajamentele bugetare 2015-2020 o șesime din angajamentul bugetar 2014.

Amendamentul    32

Propunere de regulament

Articolul 45 – alineatul 1 a (nou)

Justificare

COM și statele membre ar trebi să se asigure că programele naționale pentru FSI și FAM sunt adoptate în 2014. Cu toate acestea, având în vedere posibilitate apariției unor dificultăți în primul an al MFR, ar trebui evitată scăderea AC legată de administrarea comună și ar trebui adoptate norme de dezangajare. În consecință, dezangajarea pentru primul an MFR ar trebui realizată prin adăugarea la fiecare dintre angajamentele bugetare 2015-2020 o șesime din angajamentul bugetar 2014.

Amendamentul    33

Propunere de regulament

Articolul 45 – alineatul 1 b (nou)

Justificare

În cazul în care angajamentul bugetar se referă la 2015 și având în vedere posibilitate apariției unor dificultăți în primul an al MFR, ar trebui evitată scăderea AC legată de administrarea comună și ar trebui adoptate norme de dezangajare. În consecință, dezangajarea pentru primul an MFR ar trebui realizată prin adăugarea la fiecare dintre angajamentele bugetare 2016-2020 o cincime din angajamentul bugetar 2015.

Amendamentul    34

Propunere de regulament

Articolul 52 – alineatul 2 a (nou)

Amendamentul    35

Propunere de regulament

Articolul 53 – paragraful 2 (nou)

PROCEDURĂ

PROCEDURĂ